În literatura mărturisitoare a închisorilor comuniste din România, scriitorul Marcel Petrişor (n. 1930), fost de­ţinut politic timp de 13 ani (1952-1955; 1956-1964), repre­zintă un reper, dar ediţia princeps a memoriilor sale, apă­rută în trei volume succesive între 1991 şi 1997, este demult epuizată. Editura Christiana şi-a asumat îngrijirea acestei a doua ediţii, revăzute şi sub­stanţial adăugite de autor, de data aceasta într-un singur volum masiv, cu informaţii bi­bliografice la zi şi cu date bio­grafice inedite (atît în prefaţa semnată de Răzvan Codrescu, îngrijitorul ediţiei, cît şi în postfaţa semnată de Lucian D. Popescu, monograful Părintelui Calciu – cel mai apropiat camarad de crez şi de suferinţă al autorului, dar şi unul dintre personajele principale ale cărţii). Ne aflăm în faţa uneia dintre acele mărturii pe care nici o savantă „carte neagră a comunismului" nu le poate substitui esenţial, căci, după vorba lui Léon Bloy, „a suferi trece, dar a fi suferit nu trece niciodată".