Învierea PDF Imprimare Email

de Preot Profesor Teodor M. POPESCU

Viaţa şi opera preotului profesor sunt evocate în cartea "Un martir al Crucii. Viaţa şi scrierile lui Teodor M. Popescu", apărută la Editura Christiana în anul 2006

Învierea Mântuitorului, al cărei imn – Troparul Paştilor – este cel mai triumfal pe care l-a cântat şi l-a auzit vreodată neamul omenesc, creează în noi, creştinii, o stare sufletească ce nu se poate compara cu niciuna din cele prin care trec oamenii. Ea este efectul unei uşurări, unei bucurii, unei încrederi şi unei nădejdi, pe care n-o poate produce în om, niciun alt fapt, niciun alt sentiment, nicio schimbare, nicio emoţie din cele ce pot încerca sufletul nostru.

Această bucurie pascală este îndeosebi caracteristică Bisericii Ortodoxe. Niciuna din celelalte Biserici nu simte şi nu exprimă cu bogăţia şi harul imnografic semnificaţiile, puterea şi binecuvântarea Învierii lui Hristos. Imnul Învierii este un strigăt de triumf şi de bucurie care ne ridică până la cer, este o stare sufletească unică şi incomparabilă, este privilegiul şi fericirea noastră de creştini!

Când Iisus Mântuitorul trăia în suferinţă şi umilire în zilele patimilor, El era, privindu-L omeneşte, cel mai nefericit, mai părăsit, mai neajutorat, mai năpăstuit, mai zdrobit dintre toţi oamenii. Niciodată un om n-a fost mai greu lovit pentru binele ce făcea, mai duşmăneşte tratat, mai crunt batjocorit, jignit, huiduit, torturat şi profanat, ca Iisus Hristos.

Nu numai cei care-L răstigneau, urlau şi blestemau, nu doar un popor se desfăta la privirea durerilor Lui fizice şi morale, ci o lume întreagă, de atunci şi până astăzi, a găsit în osânda şi în moartea Lui o plăcere, o satisfacţie, un sentiment ca de dreptate şi de putere a ei împotriva "blasfematorului" şi "înşelătorului Aceluia", cum îl numeau cu ipocrizie cei care L-au dat spre chinuire şi moarte.

Împotriva lor, a tuturor, a celor care L-au acuzat şi batjocorit de atunci şi până astăzi, Iisus Hristos Nazarineanul, numit în derâdere "Regele Iudeilor", rege încoronat cu spini, rege al cărui tron era o Cruce, rege fără gardă, părăsit de ai Săi, păzit sub grea şi rece lespede de piatră, pentru că a izbândit cea mai strălucită şi neaşteptată biruinţă ce s-a văzut vreodată: biruinţa asupra morţii şi asupra răutăţii omeneşti totodată. Această biruinţă a putut fi tăgăduită, dar nu I-a putut fi smulsă niciodată.

Dezamăgiţi şi tulburaţi, înşelătorii de atunci au plătit pe străjeri ca să spună, împotriva evidenţei şi a raţiunii însăşi, că El a fost furat noaptea de ucenicii Lui fricoşi din mormântul întărit cu pază şi peceţi. Necredincioşii de mai târziu au născocit un şir de ipoteze, presupuse ştiinţifice, ca să tăgăduiască Adevărul, faptul dumnezeiesc. Cels şi Profiriu, raţionalişti şi alţi închipuiţi luminaţi, au gândit Învierea lui Hristos cu mintea lor materială scurtă, orbită de patimă, strâmbată de prejudecăţi anticreştine, şi au declarat că este o amăgire.

Împotriva argumentelor stoarse necredinţei şi a pretextelor cu păcat, Învierea lui Hristos s-a dovedit şi s-a impus cu puterea faptului împlinit şi cunoscut, astfel că imnul ei triumfal face de atunci, şi va face totdeauna, bucuria noastră şi a lumii. Împotriva tuturor raţiunilor omeneşti, împotriva "înţelepciunii" de jos a celor care au căzut în robia superstiţiilor şi a legendelor necreştine, împotriva a tot ce s-ar putea zice şi scrie stă faptul Învierii, transformat în Biserica permanentă şi universală, stă creştinismul întreg, ca dovedire şi încredinţare neclintită şi nedesmintită a Învierii lui Hristos.

Împotriva a tot ce I-au spus şi-I vor mai spune iscusiţii întru tăgadă a miracolului creştin stă dovedit şi nezdruncinat, drept şi tare ca un munte de adevăr dumnezeiesc şi omenesc, cuvântul simplu şi drept al Apostolului: "dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică şi credinţa voastră" (I Corinteni 15, 14), iar propovăduirea şi credinţa Lui şi a noastră n-au fost şi nu sunt zadarnice. Împotriva construcţiilor de ipoteze şi de subtilităţi omeneşti, stă un argument ce nu se poate răsturna, micşora şi contrazice niciodată: cel mai important fapt istoric care s-a produs vreodată, stă creştinismul cu credinţa şi cu Biserica sa, zidite pe adevărul istoric şi moral al Învierii lui Hristos, stă o realitate mare cât 20 de secole.

Cu cât a dăinuit şi a crescut în acest timp îndoiala sau tăgada Învierii lui Hristos, cu atâta a crescut puterea şi însemnătatea ei de biruinţă asupra firii şi a răului morţii. Cu cât va dăinui şi va creşte încă îndoiala sau tăgada Învierii lui Hristos, cu atât se va vădi prin contrast adevărul ei triumfător, de fapt, de viaţă şi de credinţă; va creşte şi se va întări în convingerea noastră, bazată pe existenţa adevărului Bisericii universale, că: Hristos a Înviat! Cu cât omul şi omenirea întreagă vor cunoaşte mai multe biruinţe, cu atât va fi mai mare între toate Biruinţa lui Hristos. Nici cele mai strălucite şi mai lăudate victorii omeneşti: ale lui Cyrus, Alexandru cel Mare, Hanibal, Cezar, Napoleon sau ale generalilor mai noi, nu se pot compara cu marea şi îndoita biruinţă a lui Hristos asupra morţii şi a răului. Nici cele mai mari biruinţe asupra naturii – diguri, canale, tunele, viaducte – sau alte succese omeneşti, nu se pot compara ca putere, ca efact şi ca importanţă cu  biruinţa lui Hristos asupra morţii, ca rău fizic şi ca rău moral, făcut Lui de necredinţa şi de răutatea celor ce L-au tăgăduit şi osândit ca blasfemator şi înşelător.

Biruinţele omeneşti creează stări relative, limitate şi schimbătoare, dar Biruinţa lui Iisus Hristos a creat o stare absolută şi permanentă, o stare morală de natura, mărimea, puterea şi importanţa spiritului. Biruinţa lui Hristos a îndreptat un rău imens şi cutremurător şi a întemeiat o realitate spirituală salvatoare. Fără Învierea lui Hristos, azi nu exista creştinism şi nici Biserică; sau, cum zice Apostolul, nu erau propovăduirea şi credinţa; fără Învierea lui Hristos, trăiam în întuneric şi ne târam în viciu, ne închinam la idoli. Fără Învierea lui Hristos, omenirea era şi azi sufleteşte cu 2000 de ani în urmă sau, poate, prin regres, cu mult mai mult, în barbarie şi mizerie morală. Ce ar fi fost omenirea fără Învierea lui Hristos, fără creştinism şi fără Biserică, fără Apostoli, fără Evanghelie, fără Sfinţi, fără credinţă, fără sublima iubire creştină, fără multele şi marile idei şi fapte de bine şi de cultură aduse de creştinism, fără miile de martiri care au cucerit cu suferinţe şi cu sânge dreptul omului la libertatea de gândire şi de credinţă, fără virtuţile sublime şi fără instituţiile de binefacere incomparabile ale creştinismului, fără capodoperele de gândire, de caritate şi de artă cu care creştinismul a umplut, a înnobilat şi a ridicat lumea?

Creştinismul este tot ce a cunoscut mai sfânt, mai binefăcător şi mai salvator neamul omenesc, creştinismul este opera Jertfei şi a Învierii lui Hristos.

Din moartea şi din Învierea Lui credem şi ne mântuim şi trăim în marile idei morale care au devenit patrimoniul omenirii întregi. Învăţătura şi misiunea Lui s-au verificat prin Moartea şi Învierea Lui; Moartea şi Învierea Lui au dat Creştinismului sens şi viaţă, au dat sens morţii şi învierii noastre. Lumea păgână cunoaşte moartea dar nu cunoaşte Învierea; ea trăieşte pământeşte, mărginit, fizic, fără perspectiva vieţii viitoare. Trăieşte în iluzii şi plăceri o viaţă ca de colivie, peste care apasă imens, inert şi greu mormântul.

Învierea lui Hristos a rupt vălul care acoperea omului misterul existenţei post-mortem, a deschis vieţii omeneşti o privire spre zarea veşniciei, a luat morţii rolul şi caracterul de sfârşit tragic şi dureros. Viaţa nu este o scânteie efemeră şi enigmatică în haos; este o existenţă de durată cu destin spiritual în eternitatea în care se integrează cu preţ de suflet şi cu rost dumnezeiesc. Fără Învierea lui Hristos, Creştinismul s-ar fi înăbuşit în râsul şi în batjocura fariseilor şi cărturarilor, în insensibilitatea lumii păgâne, în teama şi neputinţa Apostolilor terorizaţi de strigătele mulţimii înfuriate: "Răstigneşte-L, răstigneşte-L!" Fără moartea lui Hristos, creştinismul nu avea efect mântuitor, fără Învierea Lui nu avea Viaţă şi putere. Fără Înviere, nu era credinţă, nu era nădejde, nu era bucurie creştină. Suferinţa şi biruinţa, durerea şi bucuria, Crucea şi Învierea îşi corespund şi se completează, ca două feţe paralele şi echivalente ale faptului creştin.

Ele sunt polii axei în jurul căreia se învârteşte viaţa creştină; ele sunt stâlpii de rezistenţă ai creştinismului. Moartea şi Învierea lui Hristos au transformat suferinţa în biruinţă, au făcut din suferinţă şi biruinţă un singur mod şi fapt: modul şi faptul creştin, moartea biruită prin Înviere, suferinţa biruită prin bucurie.

Moartea şi Învierea lui Hristos ne-au asigurat pentru totdeauna înţelegerea, puterea şi triumful creştinismului în lume. Dreptul, tăria şi nădejdea noastră de biruinţă şi de mântuire stau în Moartea şi Învierea lui Hristos, pentru că Moartea şi Învierea lui Hristos sunt mântuirea şi Învierea noastră. Această certitudine ne întăreşte sufleteşte ca o putere dumnezeiască. Creştinismul trăieşte din Moartea şi Învierea lui Hristos, Biruinţa lui Iisus Hristos, prin moartea Sa, asupra morţii, este biruinţa creştinismului prin Hristos asupra răului şi a lumii. Biruinţa Lui este biruinţa noastră de la El, în suferinţa noastră pentru El.

Această certitudine materială şi morală, această bucurie a Învierii Mântuitorului, trebuie făcută temei al gândirii şi al vieţii noastre creştine. Credinţa şi viaţa noastră se sprijină împreună cu Biserica pe ea, izvorăşte din ea, se hrăneşte din ea, există şi rezistă prin ea.

Prin Învierea Sa din morţi, Iisus Hristos a înviat pentru toţi oamenii şi, pentru totdeauna, suferinţa şi moartea, batjocura şi necredinţa, ipocrizia şi oprobiul care au fost aruncate asupra Numelui şi lucrării Lui în lume, pe care El a vrut s-o mântuie şi s-o lumineze, s-au prăbuşit.

"Dumnezeul duhurilor şi a tot trupul", zice rugăciunea pentru morţi, a biruit moartea şi a surpat pe diavol. Aceasta a făcut-o Mântuitorul pentru toţi credincioşii Săi. Pentru noi, creştinii, moartea este pentru totdeauna biruită şi diavolul surpat. Hristos e biruitor în veci. Lupta şi cauza Lui e câstigată pentru totdeauna. Realitatea morţii Lui a spulberat socotelile nebuneşti ale celor care au gândit şi au voit să-L ascundă lumii. Ipocrizia s-a demascat, infamia s-a vădit, Hristos a înviat, martorii au mărturisit şi noi am crezut.

Învierea lui Hristos, după o parodie blasfematoare de judecată, după oprobiul Răstignirii, după moartea şi chinurile istovitoare, după îngroparea în mormântul închis, pecetluit şi păzit bine de străjeri, după bucuria lui Iuda, a lui Caiafa şi a lui Varava, după explozia de ură, de minciună şi de răutate, care L-a ucis pe Fiul lui Dumnezeu, după uimirea şi groaza Maicii Lui, a ucenicilor şi a credincioşilor Lui zdrobiţi de moarte, Învierea lui Hristos împotriva voii, aşteptărilor şi a măsurilor luate contra Lui cu puterea arhiereului, a sinedriului şi a procuratorului împărătesc – Învierea lui Hristos, împotriva îndoielii şi a necredinţei, a puterii de a înţelege şi a nădăjdui, este o biruinţă care ne asigură, ne linişteşte şi ne apără contra tuturor grijilor şi durerilor posibile pe pământ, ca oameni şi creştini.

Prin Învierea lui Hristos, grija cea mare şi durerea au trecut. În Învierea lui Hristos avem suprema bucurie, putere şi garanţie a nădejdilor noastre: Hristos a Înviat! Adevărul şi dreptatea Lui nu mai pot fi pecetluite în niciun mormânt. Moartea şi răul s-au biruit, spaima cea mare a trecut Cele mai grele zile pe care le-a trecut până acum omenirea au fost ziua morţii şi a şederii lui Hristos în mormânt. Niciun război, nicio năvălire, niciun asediu, nicio prigoană, nici foamete, nici boală, nici cutremur, niciun cataclism, nicio nenorocire n-au putut întrista şi ameninţa omenirea cum a făcut-o Moartea lui Hristos.

În spaima făpturii întregi, ordinea dumnezeiască a lumii fusese şi părea răsturnată pentru totdeauna, mersul ei înfundat într-un impas absurd şi sfâşietor: Hristos răstignit, Varava liberat, Iuda răsplătit, Apostolii ascunşi, Caiafa satisfăcut în izbânda sa uşoară, Pilat cu mâinile spălate. Peste viaţa, peste învăţătura, peste faptele dumnezeieşti ale lui Hristos, a fost pusă pe Cruce o inscripţie batjocoritoare: "Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor ", iar la mormânt o piatră mare, gardă romană şi pecete!

Hristos a înviat şi a biruit, pentru El şi pentru noi. În perspectiva nouă a vieţii creştine, credem şi biruim prin Moartea şi Învierea lui Hristos, murim pentru a învia şi înviem pentru a trăi în veci cu Hristos. Prin suferinţă şi moarte ne bucurăm de înviere; prin Înviere ne bucurăm şi triumfăm în triumful lui Hristos, ca triumf al nostru. El a murit pentru noi şi a triumfat pentru noi. În Moartea Lui stă mântuirea noastră, în Învierea Lui stă biruinţa noastră.

Bucuria pascală, pe care Biserica Ortodoxă o evocă intens şi solemn patruzeci de zile, este bucuria şi nădejdea noastră cea mai mare, nu doar patruzeci de zile, ci de fiecare zi şi ceas al vieţii noastre de creştin, de fiecare zi şi ceas. Cu fiecare cântare pascală şi cu fiecare salut pascal "Hristos a Înviat!", adeverim, mărturisim şi trăim marele Lui Cuvânt dumnezeiesc: "În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea" (Ioan 16, 33). În această biruinţă credem şi izbândim, cântând imnul triumfului creştin: HRISTOS A ÎNVIAT!

Sursa: Învierea de Pr. Prof. Teodor M. Popescu

 

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan