Readucerea zarafilor în Templu? PDF Imprimare Email
Autor: Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

 
CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI
între împlinire, dileme morale şi deziluzie
 

1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei

Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a bisericilor în construcţie [1], arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR [2], precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006.
 
Potrivit legilor în vigoare, Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice, contribuie la coeziunea şi pacea socială, la identificarea de soluţii concrete şi realiste spre a depăşi grava criză economică şi financiară. În acest context, Patriarhia Română propune ca soluţie anticriză: următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăşi “orice fel de criză”[3]:
 
1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii şi a iubirii faţă de aproapele;
2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc [4];
3. o “credinţă tare şi cooperare cu scop sfânt” prin construcţia de biserici [5];
4. “prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni, care sunt învăţaţi să se respecte şi să se ajute reciproc” etc. [6].
 
Aceste îndemnuri şi sfaturi părinteşti de profundă spiritualitate au adus în sufletul multor preoţi şi credincioşi speranţă, o motivaţie de unitate şi împreună-lucrare ecclesială deosebită şi o şansă reală pentru a întări solidaritatea şi cooperarea dintre credincioşi, inclusiv întărirea vieţii spirituale, care le permite oamenilor să depăşească criza fără să se “autodemoleze”, sau să ajungă “la deznădejde sau la dezumanizare” [7].
 
Cred că bisericile vor salva sufletul românului prin harul peste har, care va prisosi în inima lui prin dumnezeieştile Liturghii şi Sf. Taine săvârşite în ele.
 
Cine priveşte doar la “aspectul că se cheltuie bani” repetă gestul lui Iuda, care, îngrijorat că s-a risipit mirul de nard de mare preţ, pledează pentru săraci, fără să-i pese de ei (Ioan 12, 4-6).
 
Omul are o latură morală care, dacă se degradează, poate afecta şi distruge mult mai mult decât partea materială a lumii. De aceea bisericile pot constitui spaţii de reabilitare morală şi duhovnicească, care vor genera adevărate “laboratoare spirituale” de ajutorare a omului şi de refacere a societăţii. În acest sens Sf. Ioan Gură de Aur scria: “Construcţia de Biserici este mai bună decât milostenia” [8], întrucât ele sunt locuri care dau un puternic impuls pentru acţiunile filantropice şi pentru îndumnezeirea omului [9].
 
Astfel se combate individualismul, cultivându-se spiritul comunitar prin construcţia de biserici şi aşezăminte filantropice de slujire diaconală a aproapelui; se evită “consacrarea eşecului” unui lucru bine început, cu speranţă, dar nefinalizat, în cazul celor în construcţie; se poate preveni fatalismul şi eşecul economic, financiar şi social, cauzat în general de criza morală şi spirituală a societăţii la toate nivelurile, şi reprezintă o alternativă reală şi viabilă pentru clasa politică, guvern şi societatea civilă, care, din păcate, duc lipsă nu numai de soluţii economice viabile, ci şi de acţiune şi de viziune duhovnicească şi de credinţă suficientă pentru rezolvarea crizei actuale.


2. De la soluţia hristică la dileme morale şi deziluzie

Soluţia hristică de excepţie propusă de Patriarhia Română s-a spulberat în parte la vestea că Patriarhia va împrumuta în primă fază suma de 200 de milioane de euro de la o bancă, pentru începerea construcţiei “Catedralei Mântuirii Neamului”.
 
Credincioşii din Vatra Dornei şi din împrejurimi, cu vocaţie de ctitori de biserici în Bucovina, Transilvania, Maramureş şi nu numai, aşteptau cu mare nerăbdare semnalul începerii Catedralei patriarhale pentru a contribui cu bani, masă lemnoasă şi alte donaţii, însă şocul lor a fost atât de mare la anunţul făcut despre împrumut, încât unii nu doresc să mai facă nici măcar o donaţie de un leu!
 
Din discuţiile pastorale avute cu unii dintre cei decepţionaţi, am identificat următoarele nedumeriri, întrebări şi dileme din partea lor:
Cum e posibil ca o Patriarhie cu un număr aşa de mare de credincioşi să apeleze la ajutorul unei bănci, oricare ar fi aceasta, întrucât nici una nu are un nume prea bun, având în vedere lăcomia şi imoralitatea lor din ultima vreme?
 
Nu doresc să diabolizez băncile, întrucât au un rol deosebit în economia unei ţări, dacă respectă principiile deontologice, benefice dezvoltării economiei reale, însă ar fi timpul să-şi reconsidere metodele de lucru pentru ca să-şi recapete demnitatea iniţială.
 
“Catedrala Mântuirii Neamului” trebuie însă să fie un simbol al credinţei, speranţei, al iubirii, al comuniunii, al unităţii şi cooperării dintre toţi românii în mod direct prin trupul tainic a lui Hristos, adică direct cu Patriarhia, nu prin intermediari şi instituţii bancare civile imorale, care nu urmăresc decât profitul cu orice preţ.
 
D-l Mugur Isărescu, în articolul “Nu mai vorbiţi de moralitate în cazul băncilor, căci e o iluzie”, ne atenţionează “să nu trăim cu iluzia că putem vorbi sau că are vreun efect dacă tot facem menţiune de etică în cazul băncilor. Să fim realişti! Băncile îşi urmăresc, până la urmă, interesul şi profitul lor. E cât se poate de potrivită zicala care spune că «banca îţi dă umbrela pe timp de soare şi ţi-o ia când plouă»” [10].
 
Păreri similare găsim şi la laureatul Premiului Nobel în economie Joseph Stiglitz [11], care spune despre “experienţa aproape mortală prin care a trecut economia mondială, generată de practicile incorecte de creditare, care au scos la iveală depravarea morală a bancherilor”. “Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută”, susţine mai departe autorul, “prin reglementări stricte şi chiar prin refuzul creditărilor[12].
 
„Instituţiile bancare sunt mult mai periculoase pentru libertatea noastră decât armatele”, spunea Thomas Jefferson. Dacă ne gândim că orice bancă îi execută silit pe debitorii ei, atunci când se află în imposibilitate de plată, iar unii dintre aceştia se sinucid şi blesteamă ceasul când au făcut împrumutul, se pune întrebarea: Cum poate să accepte cineva construcţia unei Biserici a Mântuirii Neamului din astfel de surse finaciare?
 
Doreşte oare Patriarhia Română să subvenţioneze, prin dobânzile datorate acelei bănci, „imoralitatea, practicile incorecte, depravarea morală a bancherilor” şi înrobirea noastră pe termen lung?
 
A apela la ajutorul celor lipsiţi de „moralitate”, respectiv banca, ar putea reprezenta o jignire şi o lipsă de încredere faţă de donatorul direct (creştinul) şi faţă de Dumnezeu, Care poate inspira prin Duhul Sfânt inima şi sufletul credinciosului, ca să doneze din puţinul sau multul lui [13].
 
Creştinul donator, ca mădular viu al Bisericii lui Hristos, constată că în relaţia sa firească cu Biserica intervine un element străin, un intermediar, banca, care, din păcate, practică în mod curent acţiuni „imorale şi incorecte”, aşa cum recunosc chiar bancherii. Dilema donatorului este următoarea: o dată cu donaţia pentru Catedrală, nu finanţează el oare în acelaşi timp, indirect, şi imoralitatea şi comportamentul incorect al băncilor şi nu contribuie, astfel, la degradarea vieţii sociale şi comunitare? Pentru a evita o astfel de dilemă, unele Biserici naţionale şi confesionale şi-au făcut propria bancă, cu reguli corecte şi principii deontologice bancare clare [14].
 
În timp ce Banca Naţională a României face presiuni morale asupra băncilor prin diferite instrumente de reglementare şi supraveghere bancară [15], Patriarhia Română creditează moral, prin acel împrumut, acţiunile imorale ale băncilor şi adaugă costuri suplimentare fără rost şi greu de suportat de către credincioşi!
 
Conform regulilor bancare, un imobil creditat de bancă rămâne grevat de sarcini în favoarea băncii până se va plăti ultimul leu. Nu se „transferă” în acest caz, Catedrala, din proprietatea Bisericii la discreţia băncilor? Chiar dacă nu se creditează cu Catedrala în sine, se garantează totuşi cu averea Bisericii, care are un statut canonic aparte. Canoanele condamnă pe episcop cu caterisirea dacă pune în pericol averea Bisercii, căci trebuie să administreze „ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe” [16].
 
„Când un Guvern este dependent de banii bancherilor, aceştia sunt cei care controlează de fapt ţara, şi nu conducătorii Guvernului, pentru că atunci mâna care dă este deasupra mâinii care primeşte, iar cei care finanţează nu sunt patrioţi şi nu au bună cuviinţă”, spunea Napoleon Bonaparte. Nu s-ar putea oare aplica aceste remarci şi în cazul Bisericii, care ar depinde de bancheri? [17] Nu ar exista riscul unor compromisuri morale din partea Bisericii?
 
Psihologic vorbind, mai poate oare suporta românul, pe lângă enormele datorii făcute de puterea politică pentru supravieţuirea materială, fără consultarea populaţiei, şi o obligaţie financiară pentru finanţarea unei cauze spirituale, făcută, la fel ca în cazul puterii politice, fără consultarea credincioşilor contribuabili?
 
În 1791, Thomas Jefferson (cel de-al treilea preşedinte al SUA) a spus: „Pentru a ne păstra independenţa, nu trebuie să le permitem conducătorilor noştri să ne împovăreze continuu cu datorii. Dacă acceptăm asemenea datorii, vom fi taxaţi pentru mâncare şi băutură, pentru nevoile noastre... Dacă putem împiedica Guvernul să risipească munca oamenilor, sub pretextul că le pasă de ei, atunci aceştia [oamenii] vor fi fericiţi”. În cazul în care Patriarhia imită comportamentul oamenilor politici, care se împrumută mereu de la bănci fără să găsească soluţii economice viabile, nu riscă Patriarhia să fie catalogată împreună asupritoare şi chinuitoare cu statul consumist şi să stârnească astfel adversitate faţă de Biserica lui Hristos?
 
În contextul celor expuse mai sus, consider că această abordare de a se împrumuta la bănci pentru a construi Catedrala Mântuirii Neamului este pripită, seculară, deci neortodoxă, lipsită de înţelepciune şi tact pastoral, şi reprezintă o răsturnare de valori ale moralei creştine, fără precedent în istoria Bisericii. Nu se cunoaşte încă în istorie vreo Biserică Ortodoxă construită din împrumuturi bancare.
 
Revelaţia divină şi istoria Bisericii ne dau suficiente modele şi exemple de a întreprinde o lucrare sfântă. Iată câteva repere.


3. Repere biblice şi pastorale

3.1. Altarele din vremea Patriarhilor. Drepţii Vechiului Testament au înălţat mai întâi altare pe care să aducă jertfă Domnului în urma unei teofanii sau mulţumiri aduse pentru ajutorul primit [18]. Aceasta exprimă „dorinţa de a imortaliza momentul la locul descoperirii lui Dumnezeu [19] şi de a-şi manifesta recunoştinţa faţă de El pentru binefacerile pe care le-a primit” [20] .
 
Momentul independenţei de la 1877, de când s-a ivit ideea unei „Catedrale a Mântuirii Neamului” [21], poate fi considerat un moment de recunoştinţă adusă lui Dumnezeu de către poporul român, după atâţia ani de jug turcesc, continuat apoi de alte juguri istorice, inclusiv cel comunist, şi în final culminând cu jugul unei tranziţii năucitoare şi halucinante. Acum cred că se justifică din plin denumirea de Catedrala Mântuirii Neamului, că are, slavă Domnului, de ce ne mântui...!
 
3.2. Cortul Întâlnirii. Mai târziu, la construirea Cortului Sfânt, se precizează foarte clar că prinoasele necesare pentru construirea sanctuarului trebuiau aduse de popor, de bunăvoie: „Atunci a grăit Dumnezeu cu Moise şi a zis: Spune fiilor lui Israel să-Mi aducă prinoase: de la tot omul, pe care-l lasă inima să dea, să primeşti prinoase pentru Mine” (Ieşirea 25, 2). Aşadar, sanctuarul a fost indicat de Dumnezeu, nu de oameni, de aici importanţa respectării poruncilor divine înainte de construire şi raportarea vremurilor actuale la Dumnezeu şi nu invers.
 
A doua idee, la fel de importantă, este voluntariatul poporului pentru asigurarea materialelor necesare. Ideea este reluată la Ieşire, cap. 35. În cap. 36 este menţionat şi ajutorul concret al unor israeliţi la construcţia Cortului Sfânt, cu menţiunea „de bună voie”: „Iar Moise a chemat pe Beţaleel, pe Oholiab şi pe toţi cei cu minte iscusită, cărora le dăduse Domnul iscusinţă, şi pe toţi cei ce-i trăgea inima să vină la lucru de bună voie, ca să ajute la acestea” (Ieşirea 36, 2).
 
Este scoasă în evidenţă oferta liberă şi spontană a poporului, care nu se oprea din a aduce daruri până când Moise a dat poruncă fermă „şi s-a strigat în tabără ca nici bărbat, nici femeie să nu mai facă nimic pentru a dărui la locaşul sfânt. Şi a încetat poporul de a mai aduce. Căci materialul adunat era destul pentru toate bunurile ce trebuiau făcute, ba mai şi prisosea” (Ieşirea 36, 6-7) [22].
 
3.3. Templul lui Solomon. Templul era cel mai important edificiu din vastul program de construcţii al lui Solomon. David, tatăl său, a plănuit cu grijă Casa lui Dumnezeu. A iniţiat un recensământ al străinilor din ţară şi i-a organizat imediat pentru lucrările în piatră, metal şi lemn. Cedrii necesari pentru proiectul de construcţie au fost luaţi de la Hiram, regele Tirului (II Samuel 5, 11) [23].
 
Se vede clar mobilizarea în mod direct a întregului neam şi o bună organizare în cele mai mici amănunte. Niciunde nu scrie în Sf. Scriptură că ar fi apelat cineva vreodată, în istoria mântuirii, la... cămătari, de la care să împrumute bani pentru construcţia unui altar sau pentru templul sfânt!


4. Soluţii şi propuneri

4.1. Consideraţii istorice, ecclesiologice şi patristice. Întrucât „cele mai multe biserici şi mănăstiri de o valoare cultică şi artistică deosebită – care reprezintă o mare parte din patrimoniul cultural naţional, unele fiind incluse şi în patrimoniul UNESCO – au fost construite în vremuri dificile din istoria poporului român, care au urmat războaielor [24], calamităţilor naturale sau tulburărilor sociale, tocmai pentru a fi simbol de biruinţă asupra răului, de speranţă, reconciliere şi comuniune între contemporani şi între generaţii[25], au fost construite din donaţiile şi contribuţiile directe ale credincioşilor, mult mai săraci decât cei de azi, propun Sfântului Sinod să pună în dezbatere sinodală aspectele, dezavantajele şi dilemele morale cauzate de un împrumut bancar şi să găsească soluţii economice şi pastorale concrete pentru finanţarea construirii Catedralei patriarhale.
 
Cred că Sf. Sinod nu va agreea ideea unui împrumut bancar sau a unei loterii publice, aşa cum s-a propus, luându-se ca model strângerea de fonduri pentru Ateneul Român [26]. Comparaţia nu se justifică din punct de vedere teologic, întrucât o biserică în construcţie este imaginea trupului tainic al lui Hristos, care trebuie să se nască „fără de păcat”.
 
În caz contrar, construirea Catedralei va cădea în derizoriu şi va ieşi din sfera ctitoriilor cu destinaţie sacră, întrucât ea este Biserica lui Hristos şi sfântă chiar din momentul construirii, aşa cum un prunc este om deplin din momentul conceperii.
 
Sfinţirea finală a unei Biserici de către episcop este de fapt o con-sfinţire, o con-sacrare, adică con-simţim şi ne sfinţim ca membri ai Bisericii din sfinţenia/sacralitatea ei iniţială, din voinţa şi lucrarea lui Dumnezeu, pe care o dă Iisus Hristos încă de la începutul lucrării [27], iar noi dedicăm exclusiv folosirea ei, în scopul mântuirii şi îndumnezeirii omului, pentru care Dumnezeu la sfinţire adaugă „har peste har”.
 
Înţelegem din Sf. Scriptură şi din învăţătura lăsată de Sf. Părinţi că ridicarea unei Biserici este o lucrare teandrică (Dumnezeu şi om) şi sinergică sfântă. (conclucrare harică Dumnezeu şi om) şi de aceea construirea ei face parte integrantă din teologia ecclesiologică şi pastorală şi nu trebuie să se conducă după regulile economiei de piaţă sau ale fundraising-ului [28].
 
De aceea nu avem voie să luăm bani de la oricine şi oricum. Dacă Constituţiile Apostolice ne opresc să luăm bani, ca milostenie, de la „păcatoşii nepocăiţi, care irită (supără) pe Dumnezeu prin darurile lor... şi de aceea donaţia acestora trebuie refuzată, aruncată sau arsă...” [29], cu atât mai mult trebuie avut grijă de la cine şi în ce condiţii primim bani atunci când este vorba de construcţia unei Biserici. Dacă gândim altfel, atunci putem lua bani şi de la traficanţii de arme, de droguri, din prostituţie, contrabandă, din economia subterană etc.!
 
Construcţia unui sfânt locaş trebuie să fie un eveniment duhovnicesc; lucrarea aceasta trebuie săvârşită de oameni duhovniceşti, cu mijloace duhovniceştiscop duhovnicesc [30], nu din mândrie naţională şi ecclesială sau din motive concurenţiale cu alte Biserici naţionale. 
 
4.2. Propuneri. Personal propun recuperarea şi administrarea Fondului Bisericesc al Bucovinei, cu cele 160.000 de hectare de pădure, din mâna mafiei politice a lemnului, şi a celor 1561 de clădiri [31] din mâna mafiei imobiliare, care ar constitui surse financiare şi economice reale şi viabile, precum şi un demers canonic firesc pentru redobândirea a ceea ce ne-au lăsat moşii şi strămoşii noştri pentru activitatea filantropică şi pentru construcţia de Biserici. Colectarea fondurilor să fie făcută cu motivaţie hristică, în duhul întăririi unităţii şi a dragostei faţă de Biserică a neamului românesc, care nu exclude celelalte naţii sau etnii, şi cu scop soteriologic şi eshatologic, dându-le astfel donatorilor o şansă deosebită de a face o faptă mântuitoare şi de a fi pururea pomeniţi pentru aceasta.
 
Din experienţa pastorală personală a construirii unei Catedrale în Vatra Dornei, a două Biserici de cimitir, ca şi a renovării altor trei locaşuri de cult, toate pictate şi dotate corespunzător [32], cu ajutorul lui Dumnezeu şi păstrând, desigur proporţiile, am convingerea fermă că această „Catedrală a Mântuirii Neamului” va putea fi realizată doar cu efortul, dărnicia şi ajutorul credincioşilor, într-o manieră decentă şi în duh de rugăciune şi jertfă personală.
 
Credincioşii BOR au nevoie să fie îndrumaţi pastoral cu smerenie şi motivaţi duhovniceşte în acest sens, şi atunci vor dona şi vor conlucra de bună voie, cu bucurie şi pace, fără presiunea achitării dobânzilor usturătoare faţă de bănci sau alte obligaţii fiscale impuse parohiilor.
 
„Dumnezeu iubeşte pe dătătorul de bunăvoie” [33] şi să nu se uite că, de n-ar zidi Domnul Casa Sa, în zadar se ostenesc cei ce cred sau îşi închipuie că ei o zidesc...!

Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

10. 06. 2010,
Catedrala Ortodoxă „Sf. Treime”,
Vatra Dornei



[1] Vezi art. "Patriarhia Română mulţumeşte credincioşilor, pe banii cărora sunt construite Bisericile", în Viaţa Cultelor, nr. 843-844, pp. 19-20; Vezi şi apelul BOR din 12 mai 2010 din ziarul Lumina.
[2] Vezi pe larg art. "Biserica Ortodoxă Română îndemnă la coresponsabilitate şi cooperare socială", în Viaţa Cultelor, nr. 843-844, p 19.
[3] Ibidem.
[4] Ibidem.
[5] Vezi pe larg "Credinţa tare şi cooperarea cu scop sfânt vor învinge criza economică", în ziarul Lumina din 13. 05. 2010.
[6] Ibidem.
[7] Ibidem.
[8] Sf. Ioan Gură de Aur, Omilia 18,3 la Faptele Apostolilor, în PG. 60,147.
[9] Vezi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie im Kontext der Orthodoxen Lehre und der Tradition der Rumänisch-Orthodoxen Kirche, lucrare de doctorat, Editura Christiana, Bucureşti, 2008, pp. 141-142. Lucrarea este publicată în limba germană, în format PDF, şi pe site-ul Universitätsbibliothek Freiburg, la adresa http://www.freidok.uni-freiburg.de/volltexte/5713/
[10] http://www.baniinostri.ro/Afaceri/Isarescu-Nu-mai-vorbiti-de-moralitate-in-cazul-bancilor- caci-e-o-iluzie-a2234.html
[11] Stiglitz este profesor la Universitatea Columbia din New York şi fost consilier la Casa Albă, în administraţia Bill Clinton.
[12] Vezi "Depravarea morală a bancherilor trebuie combătută", în: http://www.bloombiz.ro/international/depravarea-morala-a-bancherilor-trebuie-combatuta
[13] Ieşirea 35, 21: A adus fiecare cât l-a lăsat inima sa şi cât l-a îndemnat cugetul să aducă dar Domnului, pentru facerea cortului adunării şi a tuturor lucrurilor lui şi pentru toate veşmintele sfinte.
[14] Vezi Grecia, Cipru, Vatican etc.
[15] Vezi conf. univ. dr. Lucian-Ion Medar, prep.univ. Irina-Elena Voica, Supravegherea bancară, o funcţie importantă a Băncii Naţionale, Universitatea „Constantin Brâncuşi”, Tg.-Jiu, Facultatea de Ştiinţe Economice; cf. şi P. Pintea, Băncile în economia românească, Editura Economică, Bucureşti, 1995; C. Basno, Operaţiuni bancare, Editura Didactică şi Pedagogică R.A., Bucureşti, 1995.
[16] Canonul 38 Apostolic: „Episcopul să poarte grija tuturor bunurilor (lucrurilor) bisericeşti şi să le rânduiască (chivernisească, administreze) pe ele ca şi când Dumnezeu i-ar sta de veghe; dar să nu-i fie îngăduit lui să-şi însuşească ceva din acestea, sau să dăruiască rudelor proprii cele ale lui Dumnezeu; iar dacă ar fi sărace, să le facă parte ca săracilor, dar să nu vândă din pricina acestora (sub pretextul ajutorării acestora) cele ce sunt ale Bisericii”; vezi şi: 41 ap, 26 sin.IV ec.; 11, 12 sin.VII ec.; 35 Trul.; 15 Anc.; 7, 8, Gang.; 24, 25 Antioh.; 26, 33 Cartag.; 7 sin. I-II; 10 Teofil Alex.; 2 Chiril Alex.
[18] Spre exemplu patriarhul Iacov a ţinut să marcheze întâlnirile lui cutremurătoare cu Dumnezeu, ridicând mai multe altare (Facerea 33, 8-20; Facerea 35, 6-7; 28, 13-22). Prin aceasta el s-a arătat un om credincios bunei tradiţii a părinţilor săi şi a bunicului său Avraam. Vezi, pe larg, pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditaţii la Evangheliile Duminicilor Triodului şi Penticostarului, Sibiu, 2003, p. 143.
[19] Noe (Facerea 8, 20) şi Moise (Ieşirea 17, 15) au ridicat de asemenea altare. Înaintaşii noştrii au avut şi ei această conştiinţă de a ridica altare însă nu oriunde şi oricum şi de oricine. Patriarhii din vechime trebuie să ne fie pildă în această privinţă.
[20] Pr. prof. dr. Petre Semen, Învăţătura despre Sfânt şi Sfinţenie în cărţile Vechiului Testament, Iaşi, 1993, p. 170
[21] Denumirea este inspirată din versurile lui M. Eminescu (1850-1889) din poezia Doina: „... Doar s-a-ndura Dumnezeu, Ca să-ţi mântui neamul tău!”.
[22] A se vedea O. W. Gooding, art. "Cortul", în Dicţionar Biblic, Oradea, 1995, p. 267-271; Şef rabin dr. Moses Rosen, Învăţături biblice, Bucureşti, 1978, pp. 104-105; Xavier Leon-Dufour, art. "Casă", în Vocabular de teologie biblică, Bucureşti, 2001, p. 98-100
[23] Pentru ajutorul calificat şi pentru livrarea lemnului din Liban, Solomon a plătit în grâne, untdelemn şi vin (II Cronici 2, 10).În vederea pregătirii cedrilor din Liban au fost selecţionaţi 30.000 de israeliţi. În fiecare lună, lucrau sub conducerea lui Adoniram, însărcinat cu această recrutare, doar 10.000 de bărbaţi, care se întorceau apoi timp de două luni la casele lor. Dintre străinii care trăiau în Israel, un total de 150.000 de bărbaţi erau folosiţi, ca purtători de poveri (70.000) şi cioplitori în piatră (80.000), la care se adăugau 3.600 supraveghetori care erau israeliţi. O menţiune interesantă o găsim la II Cronici 8, 9, unde se spune că ,,pe fiii lui Israel, Solomon nu i-a făcut oameni de corvoadă pentru lucrările lui; pe ei însă îi avea pentru oştire şi căpetenii pentru gărzi şi căpetenii pentru carele şi călăreţii lui’’ (II Cronici 8, 9); cf. şi Samuel J. Schultz, Călătorie prin Vechiul Testament, Oradea, 2001.
[24] Vezi atitudinea lui Ştefan cel Mare.
[25] Citat din ziarul Lumina din 13.05.2010.
[26] Vezi "Catedrala Mantuirii Neamului este idealul romanilor de peste 125 de ani - interviu cu domnul prof. ing. Nicolae Noica, Comisia speciala pentru Catedrala Mantuirii Neamului a Patriarhiei Romane", în: http://www.noutati-ortodoxe.ro/catedrala-mantuirii-neamului-este-idealul-romanilor-de-peste-125-de-ani-interviu-cu-domnul-prof-ing-nicolae-noica-comisia-speciala-pentru-catedrala-mantuirii-neamului-a-patriarhiei-romane_l4752_p0.html
[27] Vezi rugăciunea care o face episcopul la sfinţirea locului pentru viitoarea Biserică, care „se zideşte pe temelia Hristos” şi din acel moment locul, lucrarea şi acţiunea în sine sunt sacre, deci sfinţite şi sfinte.
[28] Tehnica strângerii de fonduri băneşti.
[29] Constituţiile Apostolice, VII-VIII. P. G. 1, 1002 C, 1156. Vezi şi Mihai Valică, Eine heutige Philanthropiewissenschaft und Diakonietheologie..., ed. cit., pp. 127-129.
[30] Pr. prof. dr. Vasile Mihoc, Meditaţii la Evangheliile Duminicilor..., ed. cit., p. 144.
[31] Din numărul acestora au fost retrocedate doar 13 clădiri şi acelea aproape în ruină.
[32] Nu le menţionez spre slavă deşartă, ci aduc personal o mărturie a experienţei mele pastorale, că privind lucrurile duhovniceşte şi din perspectiva teologiei ecclesiale, am acţionat ca atare şi cred că de aceea am simţit şi am primit concret ajutorul şi intervenţia lui Dumnezeu permanent.
[33] II Corinteni 9, 7: "Fiecare să dea cum socoteşte cu inima sa, nu cu părere de rău, sau de silă, căci Dumnezeu iubeşte pe cel care dă cu voie bună"; II Corinteni 8, 12: "Căci dacă este bunăvoinţă, bine primit este darul, după cât are cineva, nu după cât nu are".
 

 

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan