Elena Dulgheru despre "Crucile pustiei" PDF Imprimare Email

MISTERIILE MEDIEVALE ALE POEMELOR NEPTICE

Poezia lui Răzvan Codrescu este nedrept de puţin cunoscută. Ignorată, din motive ideologice (inclusiv de “ideologie literară”), de mediile livreşti “seculare”, ea este trecută cu vederea, din păcate, şi de enclava “dizidentă” a “cititorilor creştini”, căreia îi este – mai ales începînd cu cel de-al doilea volum, Rug aprins. Sonete şi false sonete (Ed. Christiana, Bucureşti, 2008) – explicit adresată. Şi asta, pe fundalul unei penurii aproape absolute de lirică religioasă contemporană de calitate în tirajele editoriale.

Specificul “tradiţionalist” declarat al jurnalistului, eseistului şi gînditorului creştin şi politic Răzvan Codrescu se regăseşte şi în opera sa poetică, încă de la primul volum (Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire, Ed. Christiana, 2002), în cele două aspecte cardinale ale sale: recursul la arhaicitate şi problematica religioasă. Abordate atît în spirit, cît şi în literă (dar evidente mai ales în literă), cele două coordonate se definesc, deja, ca o constantă a liricii lui Răzvan Codrescu, de a cărei maturitate, vigoare şi personalitate bine definită se poate vorbi încă de la volumul de debut.

Şi probabil că tocmai apartenenţa la “tradiţionalism”, etichetă stigmatizată şi dezavuată y compris de grupurile literare oficiale (prin definiţie, “progresiste”) este cea care l-a privat deocamdată pe poet de o analiză riguroasă a operei sale, care merită toată atenţia.

Dacă o parte a poeziei creştine “tradiţionaliste”, chiar de dată recentă, tipărită în broşurele “de folos pentru suflet”, se defineşte prin forme obosite, mesaje didacticist-redundante şi expunerea declamativă a unui vocabular catehetic-ortodoxist, lirica lui Răzvan Codrescu se distanţează în mod fericit de aceasta, retezîndu-i doar “-ismul”, fără a o nega radical. Păstrează, adică, şi exersează duhul, miresmele şi reflexele Tradiţiei, cu plăcerea mereu trează a inventării de forme şi situaţii noi peste rosturi veşnic-aceleaşi.

Redutabil plastician al cuvîntului şi un erudit al formelor vechi de expresie ale limbii, pe care se pricepe ca nimeni altul a le supune penei sale artistice, Răzvan Codrescu şi-a desăvîrşit virtuozitatea stihuitoare în traducerile din lirica renascentistă (Sfîntul Ioan al Crucii şi mai ales Dante – probe de foc pentru orice poet traducător), apreciate de specialişti ca repere ale fondului clasicist al literaturii noastre şi, în acelaşi timp, nesperate prilejuri de intimă cunoaştere şi empatizare cu “omul medieval”, imposibil de obţinut pe cale strict academică.
Şi această aventură solitară a traducătorului printre secole, culturi şi modusuri ale evlaviei, rămasă îndeobşte neîmpărtăşită cititorilor, a rodit inspirat în recentul volum Crucile pustiei. Poeme neptice (Ed. Christiana, 2010).

Deşi deosebit de stabil, încît e cazul să vorbim mai degrabă de o gravitare pe aceeaşi orbită stilistică decît de un periplu stilistic mai mult sau mai puţin alambicat, ca la majoritatea poeţilor, traseul liric al lui Răzvan Codrescu e definit de o aproape insesizabilă deplasare dinspre modernism spre clasicism, în sensul estetic al termenilor. Şi anume, pe fundalul aceluiaşi spectru lingvistic, exersat cu aceleaşi reflexe lirice, şi sub auspiciile aceleiaşi perspective etico-religioase, centrul de greutate al poeziei se deplasează treptat, de la persoana I şi problematica vag biografistă a Eu-lui (din cîteva grupaje ale Răsăritelor iubiri), către problematici de mai largă generalitate, dezvoltate, înşelător, în aceeaşi cheie ludică a cuvîntului bine strunit, şi pînă la magistralele expuneri dramatizate din teatrul poetic medieval al Poemelor neptice. Această excludere treptată a ego-ului auctorial din straturile vizibile ale textului – specifică romanului clasic şi mai ales teatrului, însă străină poeziei moderne (prin excelenţă, confesive) – este una dintre notele definitorii ale poeziei codresciene.

Providenţial închinate “Răsăritului de jos/ întru bucuria/ şi spre asaltul/ Răsăritului de sus”, Poemele neptice trasează un arc ideatic între filo-bizantinismul (sau orientalismul) savant şi decadent al unor Ion Barbu şi Mateiu Caragiale şi perspectiva mult mai stenică, asumată şi verticalizantă a literaturii religioase a Evului Mediu asupra Veacului de Aur al civilizaţiei creştine: Bizanţul. “De-s mort sau viu, e totu-n ghicitură,/ dar vor crăpa oglinzile pe rînd / şi-o fi în mine-atîta nemăsură / că-n slava Ta mă voi topi arzând…”

Ciclul Poemelor neptice e un lanţ de misterii ascetice creştine, compuse cu tot arsenalul artistic al dramaturgiei şi liricii renascentiste, transpuse din pagina zgîrcită în detalii de Pateric, în concreteţea fabulei şi-n ritmul robust şi precis al versului. “Făţarnic el, uitîndu-se-n ţărînă,/ făţarnic eu, uitîndu-mă-n văzduh – / iar împrejur pustia-ntinsă pînă/ la crucea cărnii cînd se face duh”. Rugi, dialoguri, dispute dintre călugăr, diavol şi Dumnezeu, momente epice şi dramatice consumate în acelaşi triunghi de personaje construiesc, în cheie empatetică, o atmosferă de evlavie medievală, atipică poeziei moderne. “Pahomie poate şi Pahomie ştie –/ aşa zic toţi şi-s plini de pietate,/ şi li-i nădejdea, mulţămită ţie,/ ca fieru-ncins, cînd faurul îl bate. Jocuri savante de cuvinte, ca şi patima, asumată cucernic ca vinovată, pentru savoarea materialităţii concrete, asezonate cu răsturnări de situaţii, demascări pe ultimă strofă şi finaluri neaşteptate, specifice dramaturgiei renascentiste şi baroce – sînt tributare unor Dante, Cervantes, Rabelais ori chiar dialogurilor shakespeariene (cine se mai încumetă azi să apeleze la asemenea referinţe?!), iar nu, ad litteram, poeziei lirice. “Smeririi tale cuvios mă plec,/ dar bine ştiu şi ce, şi cine eşti;/ iar cîte ştiu, pe toate le întrec/ chiar vorbele cu care te smereşti”.

De aceea, este o naivitate a le cataloga drept “tratate ascetice în versuri” şi a le aplica în consecinţă (aşa cum s-a făcut) arsenalul analitic al teologului ori al “judecăţii duhovniceşti”. Să nu uităm, “tratatele de dezlumire” codresciene, ne şoptise odinioară autorul, sînt “false” (la fel cum nu toţi psalmii arghezieni conduc spre evlavie)! Ceea ce nu înseamnă că sînt “mincinoase” ori “maligne”, ci că acceptă un multiplu strat de realităţi, modele şi referinţe (culturale, biografice, aparţinînd tradiţiei ascetice), între care poetul îşi exersează registrul creativ. Şi ceea ce nu înseamnă, de asemeni, că experienţa lirică a autorului nu este relaţionată cu cea duhovnicească, însă nu putem pune semnul echivalenţei între cele două: cititorul trebuie să-şi asume, cu luciditate, condiţia de lector ori spectator, iar nu pe aceea de… confesor al poetului!

Nu trebuie să trecem cu vederea filiaţiile directe, la nivelul limbii şi apoi al sensibilităţii religioase, cu lirica unor Arghezi şi mai ales Valeriu Anania. “La avva Nil stau diavolii ciopor,/ din fund de rîpă pînă-n vîrf de grui,/ şi ar crăpa în patru spiţa lor/ de-ar fi-n pustie toţi asemeni lui// […] Vor să-l muncească şi-s munciţi de el,/ şi fierbe ciuda-n ei cu boloboace,/ dar nu le scade-afurisitul zel/ şi nu i-ar da în ruptul cozii pace!”. Discreta cheie ludică şi predilecţia pentru şlefuirea formei pînă la fluenţele lingvistic-epicureene ale lui Coşbuc (la care autorul se raportează ca traducător), lăsînd astfel oarecum în urmă elevaţia şi căutarea spirituală (aşa cum sînt statuate de poezia religioasă a secolului XX), îi sînt tributare mai ales acestuia din urmă.

Generoasă în formă şi neaşteptată în mesaj, “anti-modernă”, deci cu atît mai necesară, poezia lui Răzvan Codrescu încă îşi aşteaptă cititorii şi exegeţii. Locul ei în lirica contemporană românească, chiar dacă nu e încă identificat, nu poate fi unul minor.

 
Al treisprezecelea poem neptic

AVVA ŞI ÎNGERII
 
Acelui avvă Getikós i-au spus,
căci se trăgea din Pontul unde-odată
Andrei, întîi-chematul lui Iisus,
a răsădit credinţa-adevărată.

Şi povestesc de dînsul cei bătrîni
că mulţi veneau să-l caute-n pustie,
dar l-aşteptau şi şase săptămîni
să ias-un ceas afară din chilie.

Cît n-aţipea, el se ruga întruna
şi gropi făcuse cu genunchii-n stei,
iar îngeri de-au venit să-i dea cununa,
a aruncat cu cîrja după ei.

“Să-mi daţi cununa Domnul v-a trimis
cînd copt voi fi de marele soroc,
dar voi trăind pe veci în paradis,
de-al vremii mers habar n-aveţi deloc!

Mai trebui timp şi zdroabă, căci păcatul
atîrnă greu cît anii mei pierduţi
şi nu voiesc să creadă Nefîrtatul
c-am tîlhărit cereştile virtuţi.

Tu, Doamne, ştii ce zic, deşi eşti gata
să pui înaltă mila Ta proptea
nevredniciei mele ce lăsat-a
mai mult pe Tine crucea ei cea grea.

Nu-s nesmerit, ci doar pornit pe mine
şi rîvnitor de dragul Tău să-mi fac
pînă la capăt lenea de ruşine,
spre-a nu părea de-atîta dar sărac.

Nu vreau vrăjmaşul mîndru să rămînă
că n-ai avut în mine cît ai pus,
ci crunt să ardă-n ciuda lui bătrînă,
pe jaru-ndreptăţirilor de sus!”.

Tîrziu, cînd fu măsura lui deplină,
sui şi avva Getikós la cer,
dar zic cei vechi că vreme nu puţină
s-a mai căit în hruba lui stingher.

Şi azi pe stîncă urma se mai vede
a cîrjei azvîrlite cu năduh...
Poveste-o fi, dar celui care-o crede –
ferice lui de-a fi sărac în duh!
 


Mai puteţi citi 

 

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan