Drumul Învierii. Cazul Sandu Tudor PDF Imprimare Email

CONSTANŢA:
 
PE DRUMUL ÎNVIERII

În toiul sezonului estival, sîmbătă 4 iulie 2009, de la ora 18:00, Asociaţia “Rost” şi Prăvalia “Predania” vernisează, ca pe o provocare moral-spirituală în plin “paradis” monden al deliciilor trupeşti, expoziţia foto-documentară “Pe drumul învierii”.

Expoziţia – care tot în acest an a fost deschisă şi la Bucureşti, în perioada pascală – vorbeşte despre cum L-au mărturisit pe Hristos, pînă la ultimele consecinţe, şase mari figuri ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă: părintele Daniil Sandu Tudor (m. 1962), părintele Arsenie Boca (m. 1989), părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (m. 2006), părintele Arsenie Papacioc (singurul încă în viaţă), Valeriu Gafencu – “sfîntul închisorilor” (m. 1952) şi Ioan Ianolide (m. 1986).

Scopul acestui remember este acela de a dezvălui sau scoate din uitare o istorie mai puţin familiară publicului larg: aceea a războiului spiritual dintre Biserica Ortodoxă – în înţelesul întregii comunităţi de credincioşi – şi regimul ateu comunist, război în care a fost ucisă în cea mai mare parte elita interbelică a ţării, dar şi studenţimea naţional-creştină, ca viitoare elită potenţială.

Modalitatea prin care organizatorii încearcă să slujească interesul legitim de cunoaştere a propriei istorii este o radiografie a vieţilor unor personalităţi exemplare, aşa cum transpare ea din documentele şi fotografiile aflate în dosarele întocmite celor şase de către poliţia politică a vremii.

Intrarea este liberă, iar cei interesaţi îşi pot procura pe această cale şi volume semnate de cei şase mărturisitori, în ediţiile cele mai recente.

Citeşte mai mult...
 
O carte despre Eminescu PDF Imprimare Email

ÎN CURÎND,
LA EDITURA CHRISTIANA:

RĂZVAN CODRESCU
ÎN JURUL LUI EMINESCU

Ediţie îngrijită şi cuvînt înainte de
Gabriela Moldoveanu

CUPRINSUL VOLUMULUI:

Argument editorial – pag. 7

De ce Eminescu? – 11
Oboseala de Eminescu – 17
Noua singurătate a lui Eminescu – 23
Cum trebuie înţeleasă Doina lui Eminescu – 27
Eminescu şi creştinismul – 37
Despre pietatea oarbă şi analfabetismul isterizat – 61
Eminescu n-a murit – 73

Addenda
Doina lui Eminescu – 81
Din gîndirea politică eminesciană – 85
Naţionalismul românesc în context european – 93
Două poezii închinate Eminescului – 107
Recurs la “cadavrul din debara” – 109

Supliment bibliografic – 113

Citeşte mai mult...
 
Drumul spre Vozia – ediţia a II-a PDF Imprimare Email

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

Ediţia a II-a, îmbunătăţită cu ilustraţii care înlesnesc "drumul spre Vozia", realizate de grafician Ana-Maria Cornianu

Editura SHIK, Bucureşti, 2009 

E greu să vorbeşti în câteva cuvinte despre cartea ce îţi însemnează debutul beletristic. Încerc... Orice întâmplare se desfăşoară într-un plan sau domeniu al existenţei, mai mult sau mai puţin fantastic. DRUMUL SPRE VOZIA are propriul său plan al existenţei, unul ce ţine de vechea cultură româneacă, cea pe care Ernest Bernea o vedea încă din anii '50 ca dispărută. Şi totuşi, în sufletele noastre, un fir de aur mai tare ca oţelul ne leagă de această veche cultură, într-un chip ce este de neînţeles pentru străini. Pe acest fir pornind, am găsit lumea în care se întâmplă DRUMUL SPRE VOZIA. Este o lume în duh – nu pot spune fantastică, deşi fantasticul nu lipseşte – ca o proiecţie duhovnicească şi totodată concretă a sufletului românesc. (Autorul)

Volum broşat, 256 de pagini, format 13x20

Comenzi la Asociaţia Synaxis:

Telefon: 0768.109.507
E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza  

Romanul cu ilustraţii în format electronic

 
Sandu Tudor despre Acatist PDF Imprimare Email


La Editura Christiana din Bucureşti a apărut, în condiţii grafice de excepţie, prima ediţie integrală a Acatistelor lui Sandu Tudor (Ieroschimonahul Daniil de la Rarău), îngrijită de d-l Alexandru Dimcea şi d-na Gabriela Moldoveanu.

Volumului cuprinde cinci acatiste: 1) Acatistul Preacuviosului Părintelui nostru Sfîntul Dimitrie cel Nou, Boarul din Basarabi (cu introducerea autorului şi cu ilustraţiile lui Mac Constantinescu – glosate şi ele în versuri de către autor); 2) Acatistul Sfîntului Ioan Bogoslovul; 3) Acatistul Sfîntului Sfinţitului Părintelui nostru Calinic Cernicanul; 4) Imn Acatist la Rugul Aprins al Născătoarei de Dumnezeu (cu comentariile autorului); 5) Acatistul Bunei Vestiri.
 
În cadrul Tîrgului de Carte "BookFest", care se desfăşoară la Bucureşti (ROMEXPO) în perioada 17-21 iunie 2009, cartea poate fi procurată de la standul Supergraph/Sophia.

Reproduc în continuare, pentru mai multă lămurire, „Nota editorială”, textul despre acatist al lui Sandu Tudor („Seamă de cuvinte”) din 1942 şi bibliografia la zi (titluri de şi despre Sandu Tudor). [Răzvan CODRESCU]

Citeşte mai mult...
 
Interviu cu Răzvan Codrescu PDF Imprimare Email

Sînteţi creştin „născut” sau „făcut”? Aţi fost crescut în duhul Ortodoxiei, într-o familie de oameni credincioşi, sau vi s-a întîmplat să descoperiţi drumul spre Biserică mai tîrziu?

Razvan Codrescu -

M-am născut din părinţi botezaţi ortodox, dar înstrăinaţi de Biserică, în contextul propagandei ateiste a noului regim comunist. În familie, singura persoană bisericoasă de care-mi amintesc era bunica dinspre tată, la modul simplu, ţărănesc. Mă amuzam că repeta la tot pasul: „Doamne, pupu-ţi tălpile!”. Dar dacă nu erau prea duşi pe la biserică, ai mei nu erau nici atei convinşi, ci aveau un bun-simţ care-i împiedica să fie cu adevărat ireverenţioşi faţă de cele sfinte. Am fost botezat după rînduială, dar educaţie religioasă n-am primit. Pe la 13-14 ani scriam, în versuri, tirade împotriva lui Dumnezeu, invocînd binefacerile ştiinţei, cum fusesem învăţat la şcoală. Mimam cumva necredinţa, dar n-aş fi băgat mîna în foc pentru vreo convingere ateistă. Apoi, cînd am ieşit din mahalaua copilăriei şi am început să citesc mai mult, am constatat că oameni serioşi văd lucrurile altfel, am căpătat conştiinţa manipulării ideologice şi m-am revoltat interior. Am cochetat întîi cu orientalismele, mai ales sub influenţa lui Eminescu (pe care-l citeam şi-l învăţasem în mare parte pe dinafară, încă de pe la 6-7 ani, chiar dacă nu-l pricepeam întru totul), dar şi a „mitului” Eliade (care pe atunci era cel mai realizat român în viaţă). Dumnezeu mi-a scos în cale cîţiva oameni care m-au influenţat şi m-au orientat decisiv, răspunzînd aşteptărilor mele mai adînci: scriitorul Marcel Petrişor (care era pe atunci profesor la „Iulia Hasdeu” şi ţinea un cenaclu literar pentru elevi, atipic şi aproape subversiv), doamna Eugenia Popovici (distinsa şi inimoasa bibliotecară de la acelaşi liceu), iar ceva mai tîrziu inegalabilul Petre Ţuţea. Pe la 16-17 ani eram deja un creştin-ortodox convins, făceam proiecte de poeme, catehisme şi manifeste creştine, îi descoperisem fascinat pe marii noştri interbelici, dar şi pe Dante, Ioan al Crucii, Cervantes (via Unamuno), Dostoievski... Marea mea bucurie a fost că, încetul cu încetul, am reuşit s-o întorc la credinţă şi pe mama...

Citeşte mai mult...
 
De vorbă cu sora lui Valeriu Gafencu PDF Imprimare Email

Valeriu Gafencu – un martir, un sfânt al închisorilor româneşti, după cum a fost numit de cei care l-au cunoscut…Mărturisitorii nu ne-au lipsit, iată, într-o vreme când „soarele s-a întunecat” şi neamul creştin românesc răstignit a fost pe Cruce...Doamna Valentina Gafencu, sora martirului Valeriu Gafencu (1921-1952) şi logodnica pătimitorului creştin Ioan Ianolide (1919-1986), nădăjduieşte şi astăzi că neamul românesc va renaşte. De altfel, întreaga sa viaţă a privit lucrurile doar din perspectiva mântuirii... (Gheorghiţă Ciocioi)


Doamnă Valentina Gafencu, v-a fost dat să cunoaşteţi viaţa sub aspectul ei mărturisitor, al prigoanei, aş putea spune…

Într-adevăr, dacă stau bine şi mă gândesc, aşa au decurs lucrurile în viaţa familiei noastre. Tata, care a luptat în Sfatul Ţării, pentru unirea Basarabiei cu ţara-mamă, a pierit în Siberia. Nu am mai aflat, după ce a fost luat de ruşi, nimic despre el, oricâte încercări am făcut... Nici atunci când am crezut că am devenit liberi, după Revoluţie, şi i-am scris preşedintelui Mircea Snegur, în speranţa că vom afla despre părintele nostru ceva, nu am primit vreun un răspuns. După grele suferinţe, s-a stins undeva în Siberia, atâta am ştiut, atât eu, cât şi surorile mele. În care loc al Siberiei, nu am putut afla. Despre fratele meu, Valeriu, se cunoaşte că a murit la Târgu Ocna. Unde anume este el îngropat? Este acolo un loc arat… Târziu de tot, pentru cei care au murit la Târgu Ocna, s-a ridicat o troiţă. Cât despre logodnicul meu, Ioan Ianolide, acesta a petrecut 23 de ani prin puşcării. Dar câte nu ar mai fi de spus... Consider însă că aceasta a fost voia lui Dumnezeu.

Şi totuşi, poate că în copilărie aţi petrecut şi clipe frumoase împreună cu familia d-voastră. Bănuiaţi ce va urma?

După ce am plecat de acasă, după '40, mai m-am întors, iată, în urmă cu câţiva ani, în vreo trei rânduri, la Sângerei. Parcă nu a mai rămas însă nimic din ce a fost odată... În copilăria mea, doar medicul comunei era rus. Un om foarte bun, de altfel. Se vorbea pe atunci numai româneşte. Poate că şi numele de Sângerei spune ceva... Îmi aduc aminte cum întreaga noastră familie, în duminici şi sărbători, mergea la slujbă. Am fost 4 copii la părinţi.

Citeşte mai mult...
 
Zece scrisori inedite ale lui Ioan Ianolide PDF Imprimare Email
 

IOAN IANOLIDE
CĂTRE
PĂRINTELE BENEDICT GHIUŞ


Monahul-poet Ignatie Grecu de la Cernica, cercetînd arhivele mănăstirii, a descoperit şi a avut bunăvoinţa să ne trimită fotocopiile a 10 scrisori şi 4 cărţi poştale expediate de Ioan Ianolide (1919-1986, autorul mărturiei intitulate Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă, Editura Christiana, Bucureşti, 2006 - ediţie îngrijită la Sf. Mănăstire Diaconeşti) către Părintele Arhimandrit Benedict Ghiuş (1904-1990, figură de seamă a Rugului Aprins de la Antim) în perioada 1974-1983. Publicăm, aici, ca documentar psiho-biografic, cele 10 scrisori inedite, în ordine cronologică (parantezele drepte îmi aparţin). La sfîrşit, reproduc şi un reportaj realizat de d-l Gheorghiţă Ciocioi (Lumea credinţei) în satul de obîrşie al lui Ioan Ianolide. (Răzvan Codrescu)
                                                                                         
 
Părintele Benedict Ghiuş spre amurgul vieţii
 
 
[1]

21 Martie 1977

Iubite Părinte Benedict,

De puteam să ne mai întâlnim poate că eram mai sănătos, căci de la ultima mea vizită, ori am muncit până la istovire, ori am avut conflicte pe care ştiam de la bun început că nu le pot nici înlătura şi nici câştiga.

Am încercat să-mi schimb serviciul, dar serviciul personal nu m-a admis pe baza unor superioare raţiuni. Muncesc în compensaţie. Am făcut lucruri frumoase. Se poate mări aria acţiunii, dar ce folos, căci mi-am aflat numai duşmani, care m-au şicanat până la epuizarea sistemului nervos. În acest interval am fost de două ori internat în spital. Şi nu-mi va fi bine până ce nu voi avea un mediu de viaţă propice sufletului meu.

Tac şi nu văd nici o speranţă. Mă inhib şi inhibiţia dă în plâns. Mă umilesc, dar o fac de frică şi nu din convingere. Tot mai gândesc despre lume şi tot mai departe mă simt de lume. Cred şi numai credinţa mă susţine. Deşi am stări de sensibilizare şi de depresiune psihică, totuşi îmi menţin echilibrul sufletesc.

Citeşte mai mult...
 
Prodromu sau “Schitul vremurilor de pe urmă” PDF Imprimare Email
 Schitul Prodromu (vedere de ansamblu)
I

În Istoria Mănăstirilor Athonite, alcătuită în 10 to­muri de Irinarh Schimo­na­hul (1845-1920) şi păstrată cu evlavie printre cele peste 200 de manuscrise şi 5000 de volume tipă­rite din biblioteca Schitului românesc Prodromu din Sfîntul Munte Athos, citim şi această mi­nu­nată istorisire: “Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfîntului Gri­gorie Sinaitul, avîndu-şi locuinţa deasupra Marii Lavre, pe dealul ce se nu­meşte Palama, iată că în­tr-o noap­te, ieşind din chilie şi stînd la rugăciune, văzu în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeşte Vigla, o doamnă şezînd pe un tron pre­cum cele împărăteşti, înconjurată de îngeri şi sfinţi care tămîiau împrejur, cîn­tînd şi închinîndu-se Împărătesei a toate. Şi în­tre­­bînd cuviosul Marcu pe Sfîn­tul Grigorie, stareţul său, ce va fi însemnînd oare aceasta, i s-a tîlcuit că Maica Dom­nu­lui voieşte ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părţi un locaş dum­ne­zeiesc, spre slava Sfinţiei sale” (subl. mea). Este tocmai lo­cul pe care avea să se ridi­ce mai tîrziu Schitul românesc Prodromu, în a cărui parte dinspre apus, lîngă clo­­pot­niţa de 23 de metri, se află paraclis închinat Adormirii Mai­cii Domnului, ce ve­ghea­ză astfel intrarea principală în schi­tul sfinţeniei româneşti.

Citeşte mai mult...
 
De la Înviere la Înălţare PDF Imprimare Email

Petrecerea pe pământ a Mântuitorului, după ce a înviat din morţi, ne este succint povestită de cei patru evanghelişti şi, parţial, de Faptele Apostolilor şi de unele dintre Epistole. În prima parte a acestei petreceri, acţiunea Domnului a fost de a-i convinge pe Apostoli de realitatea Învierii Lui, de a le insufla curajul propovăduirii, spre a înfrunta persecuţiile şi martirajele, de a le lărgi mintea înţelegerii duhovniceşti, pentru a putea pătrunde tainele pe care, în această perioadă de 40 de zile, li le-a descoperit (Luca 24, 45), cu porunca neclintită de a merge în lume spre a propovădui tuturor neamurilor adevărul credinţei şi a le boteza în numele Sfintei Treimi.
 
Prima arătare a fost către femeile mironosiţe, ca răsplată pentru devotamentul lor fără margini faţă de Domnul, în timpul vieţii şi după moartea Sa. Acele femei au devenit mesagerii Învierii Sale în faţa Apostolilor, care se simţeau ameninţaţi de iudei şi stăteau ascunşi, cu uşile încuiate (Matei 28; Marcu 16; Luca 24). S-a arătat separat (Ioan 20, 11-18) şi Mariei Magdalena, din care scosese şapte draci, dar într-un chip în care să nu-L recunoască decât după ce a chemat-o pe nume. Toate acestea s-au petrecut în ziua Învierii. Tot în aceeaşi zi S-a arătat pentru prima oară şi ucenicilor Săi închişi în casă, intrând la ei prin uşile încuiate, ceea ce înseamnă că trupul Lui era spiritualizat, luase caractere dumnezeieşti şi putea pătrunde oriunde şi prin orice fel de materie. În faţa neîncrederii ucenicilor, spre a-i convinge că nu-i un strigoi, Iisus a mâncat peşte şi un fagure de miere, ceea ce ne dovedeşte că trupul Său spiritualizat avea şi caracterele lumeşti, El înviind cu adevăratul Său trup, însă transfigurat.

Citeşte mai mult...
 
La duminica Sfintei Maria Egipteanca PDF Imprimare Email
Acest cuvînt a fost rostit la Sfînta Mînăstire Diaconeşti pe 5 aprilie 2009, în a cincea duminică din Sfîntul şi Marele Post – Duminica Sfintei Maria Egipteanca –, de Lucian D. Popescu (în imagine), student în anul III al Facultăţii de Teologie din Bucureşti, vechi ucenic al vrednicului de pomenire părinte Gheorghe Calciu-Dumitreasa.

I
 
Mai sînt numai două săptămîni pînă la Sfintele Paşti, iar duminica de azi, Duminica Sfintei Maria Egipteanca, este una specială. Mai sînt numai două săptămîni pînă la Paşti, pînă la întîlnirea cu Hristos cel Înviat, dar la întîlnirea asta nu ajungem cu adevărat decît prin pocăinţă. Cele două Evanghelii citite azi şi istoria vieţii Sfintei Maria Egipteanca sînt rînduite liturgic ca trei trepte pentru explicarea pocăinţei. Duminicii acesteia i se poate spune Duminica Pocăinţei.

Ce este pocăinţa? Pe scurt, este întoarcerea la Dumnezeu aşa cum apare ea în parabola Fiului Risipitor, în care fiul falimentar şi îndurerat se întoarce sfielnic şi fără pretenţii la tatăl său, iar tatăl îl primeşte cu bucurie. Evanghelia Fiului risipitor se citeşte într-o duminică din perioada premergătoare Postului, pentru că pocăinţa e prezentată acolo în termeni generali şi într-o formă oarecum pregătitoare.

Duminica de astăzi ne arată adevărata pocăinţă, pocăinţa întru Hristos. Pocăinţa aceasta e o întoarcere la Dumnezeu datorată unei înţelegeri adînci, negreşit cu raţiunea, dar mai ales cu inima, a păcatelor. Ne întoarcem întru Hristos, ca să ne întîlnim cu Dumnezeu în mod personal.

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 11 12 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan