Literatura închisorilor comuniste: Demostene Andronescu PDF Imprimare Email

 
 
În curînd, la Editura Christiana: 
 
Demostene Andronescu,
 
Reeducarea de la Aiud.
Peisaj lăuntric.
Memorii şi versuri din închisoare


 
 
 
 
Demostene Andronescu
sau vocaţia mărturisirii

 
                           Căci cei cuminţi n-ar face rod nici unii
                           De n-ar muri în locul lor nebunii...


Răspuns la „teroarea istoriei”

Ceea ce se numeşte îndeobşte „literatura închisorilor comuniste”1 reprezintă unul dintre aspectele cele mai semnificative ale literaturii noastre contemporane şi o experienţă unică în întreaga istorie a creaţiei literare româneşti. De aceea nu-i deloc lesne să scrii despre o astfel de literatură, care trebuie judecată adesea cu măsuri diferite faţă de producţia literară curentă. Ne aflăm, mai exact spus, în faţa unui alt raport cu esteticul, a unui alt tip de relaţie între creator şi operă. Spiritul critic trebuie să devină mai maleabil şi mai nuanţat, spre a nu risca posibilele confuzii de planuri sau chiar impietăţile. Aici se amestecă, în proporţii nemăsurabile, elemente etice, estetice, psihologice, religioase, filosofice, politice; judecata trebuie să fie complexă şi să vizeze sinteza adeseori inefabilă a acestor elemente; orice abordare unilaterală sau prea tehnică este neavenită. Nu ai dreptul să te apropii doar belfereşte de un asemenea capital de mucenicie creatoare. Poate că acesta este şi unul dintre motivele pentru care profesioniştii criticii şi istoriei literare (cazul cel mai recent este cel al lui Nicolae Manolescu) continuă să se poarte de parcă această literatură nici n-ar exista...

Citeşte mai mult...
 
"Lună plină" PDF Imprimare Email
  (Schiţă)
 

    – Lor lumina Lunii le place. Stăpâni ai cerurilor lumeşti, şi nu doar ai pământurilor şi hăurilor, alunecă prin spaţii siderale, ferindu-se de stele pe cât pot, dar bucurându-se – desigur, scrâşnit – de sateliţii acestora. Iar pe Pământ ei mai cu seamă în razele de Lună lucrează. Şi, se înţelege, mai ales, da!, mai ales când este lună plină.

    – Dar de ce Luna... sau sateliţii?

    – Vezi, Soarele este încă al Lui.

    –  Al lui Dumnezeu?

    – Desigur. Uite, lumina lui încălzeşte, dă viaţă, chiar dacă poate să şi ardă, să nimicească – aş putea spune chiar să pedepsească. Pe de altă parte, Universul făcut pentru Împotrivitor – la cerere, de!, comandă specială – are doar un foc negru, a cărui putere creşte cu adâncimea. Iar acest foc nu luminează, nu încălzeşte, doar arde. Şi atunci, fireşte, îngheaţă.

    – Cum aşa?!

    Sprâncenele groase, albite de vreme, se încruntară înfricoşător.

Citeşte mai mult...
 
Între Sibiu şi Sibiel: părintele Zosim Oancea PDF Imprimare Email


 
Icoana părintelui Zosim


I


Luna aceasta părintele Zosim Oancea ar fi împlinit 98 de ani. Spre sfârşitul vieţii trupul îi slăbise, văzul şi auzul îl cam lăsaseră, dar mintea îi rămăsese limpede şi se mişca încă binişor pe propriile picioare. Din nefericire, un accident l-a imobilizat la pat şi i-a grăbit sfîrşitul, în pragul verii lui 2005. A murit împăcat cu Dumnezeu şi cu sine, dar mîhnit cu blîndeţe de nedreptăţile veacului, pentru dînsul cea din urmă fiind aceea că nu şi-a văzut tipărită, cum i se făgăduise, cartea de predici la înmormîntări, pe care o pregătise demult şi la care ţinea în mod deosebit. Ea va apărea poate în urmă (de n-o fi şi apărut pe undeva), ca o tîrzie răscumpărare, rotunjind o operă care n-a vizat măreţia, ci doar buna slujire în numele lui Hristos. Părintele a fost un neasemuit lucrător al temeiurilor şi al rînduielii, iar vrednicia lui de o viaţă s-ar cădea să le fie pildă de căpătîi tuturor celor chemaţi să poarte crucea sacerdoţiului.

De obicei, cînd vine vorba de părintele Zosim Oan­­cea, lumea îşi aminteşte imediat de Muzeul de i­coa­ne pe sticlă de la Sibiel, astăzi faimos în întreaga lume. Însă părintele Zosim Oan­cea rămîne, în conştiinţa celor care l-au cunoscut, sau l-au citit măcar, el însuşi o icoană vie: icoana datoriei împlini­te, pes­te toate vitregiile vremurilor, în numele lui Dum­nezeu şi al neamului românesc, după crezul sublim al generaţiei lui mucenicite. “Eu şi generaţia mea – îmi spunea prin 2004, fără emfază, scăldîndu-mă în strălumina crepusculară a ochilor lui albaştri – am dus o viaţă de suferinţă şi jert­fă, dar nu ne-am pierdut încrederea în valorile noastre eter­ne. Ceea ce am reuşit să fac, cu ajutorul lui Dumne­zeu şi al atîtor oameni de bună-credinţă, este într-un fel o revanşă asupra călăilor generaţiei mele. Am învăţat măr­­turisirea, dar şi iertarea, iar icoana mi s-a părut din­totdeauna o împărtăşire a ochilor şi a sufletelor din bu­nă­tatea şi frumuseţea care ne leagă în duh şi ne poartă pe toţi spre Cel ce a biruit lumea”.

Citeşte mai mult...
 
Moştenirea părintelui Arsenie Boca PDF Imprimare Email


SEMINŢE DUHOVNICEŞTI
UN CAIET AL PĂRINTELUI ARSENIE
EDITAT DE “LUMEA CREDINŢEI”




Caietul păstrat cu evlavie timp de şase decenii şi încredinţat spre publicare Editurii Revistei “Lumea Credinţei” de către Maica Celestina de la Prislop, portretizată pe scurt în cuvîntul înainte semnat de publicistul George Crasnean, cuprinde cuvinte ale Părintelui Arsenie (Zian) Boca (1910-1989) dinspre sfîrşitul anilor ’40 şi începutul anilor ’50. Multe dintre ele se regăsesc, ca atare sau dezvoltate de autor în anii următori, şi în alte volume apărute relativ recent, mai ales în Cărarea Împărăţiei şi în Cuvinte vii. Cele mai multe sînt variante prime sau intermediare ale unor texte devenite exponenţiale pentru gîndirea şi trăirea duhovnicească a Părintelui Arsenie. Caietul ne poate ajuta, nu o dată, să vedem mai bine calea seminţei către rodul împlinit: de aceea şi poartă titlul editorial Seminţe duhovniceşti. Cei mai puţin dedaţi cu tomurile masive pot ajunge la esenţa învăţăturii şi experienţei arseniene şi pe această cale mai modestă şi mai accesibilă, pe care editorii s-au străduit s-o netezească profesional, diortosind cu atenţie textul şi complinindu-l discret cu utile paranteze editoriale.

Citeşte mai mult...
 
Sfinţii închisorilor: părintele Marcu PDF Imprimare Email

 


Părintele Marcu
(în toamna lui 1998)


Părintele Marcu,

“Fachirul” Dreptei Credinţe



Din ce în ce mai mult, în timpurile noastre, sfîntul devine pentru lume o persoană care creează dificultăţi. De multe ori, el are în spate o istorie care nu convine... În creştinism, esenţială este întoarcerea omului la Hristos, pentru ca, prin asemănăre cu El, să ajungă la aflarea personală a lui Dumnezeu. Nu importă punctul în care se face întoarcerea, nu are nici o importanţă de unde se pleacă, ci la Cine se ajunge. Istoria creştinismului abundă, încă de la începutul ei, în exemple de extremism duhovnicesc, inclusiv în sensul că mari păcătoşi au ajuns în cele din urmă sfinţi. Vameşi, tîlhari, desfrînate şi alţii ca ei au dat curs chemării lui Hristos şi s-au sfinţit, iar lumea a cunoscut aceasta. Or, astfel stînd lucrurile, este de neînţeles de ce ar subzista astăzi o anume crispare relativ la recunoaşterea excelenţei duhovniceşti a unor oameni cu vieţuire recentă, pentru unicul motiv că, înainte de marea lor întoarcere la Hristos, nu au “corespuns” arbitrarei “corectitudini” lumeşti, mai ales din punct de vedere politic.

Este posibil ca reţinerea de la o prea-degrabă canonizare să nu fie decît reflexul tradiţionalei înţelepciuni ortodoxe – se pare că foarte accentuată la români – de a nu precipita lucrurile atunci cînd e vorba de o astfel de procedură. Şi, dacă aşa stau lucrurile, atitudinea este, evident, benefică. Însă există şi riscul ca uneori să fie vorba de o ignorare dictată de supunerea secularizantă prea îndelung pritocită în comunism. Iar dacă Biserica-administraţie refuză să iasă din umbra statală – şi, mai de curînd, supra-statală – atunci cînd această umbră este obrocul luminii lui Hristos, o astfel de atitudine înseamnă să dai Cezarului ce este al Cezarului fără să-I dai lui Dumnezeu ce este al Său.

Citeşte mai mult...
 
Învăţătură ortodoxă despre moarte PDF Imprimare Email

CINE A FOST PAULIN LECCA


Părintele arhimandrit Paulin Lecca (1914-1996)*, Victor pe numele de botez, basarabean de origine (născut la Babele, în judeţul Ismail, din părinţii Grigore şi Maria Lecca, tatăl fiind învăţător şi apoi preot în judeţul Bălţi), a urmat Seminarul şi Facultatea de Teologie la Chişinău, iar în 1940 a intrat ca frate la Mînăstirea Frăsinei, ctitoria Sfîntului Calinic, unde după război va fi şi călugărit sub numele de Paulin. Discipol al lui Nichifor Crainic (cel mai strălucit profesor al Facultăţii de Teologie de la Chişinău în perioada interbelică), dar şi al nu mai puţin ilustrului Gala Galaction (plasat, din păcate, mult mai la stînga, dar dăruit cu destule haruri), a căutat să-i urmeze atît pe calea scrisului, cît şi a misionarismului ortodox (cu implicită tentă naţională). Sub regimul antonescian, în perioada 1941-1943, a fost preot misionar în cîteva sate din Transnistria, precum şi la Odessa. Intransigenţa sa confesională şi naţională, asimilată vederilor politice de dreapta (legionarismul era obsesia fierbinte a epocii), i-a atras ulterior, sub pretextul refuzului de a face serviciul militar, arestarea şi chiar condamnarea la moarte. Dumnezeu a vrut ca sentinţa să nu fie executată, iar rîvnitorul teolog basarabean să-şi urmeze chemarea monahală, învrednicindu-l să fie ieromonah şi apoi arhimandrit, iar o vreme stareţ la Arnota, unde-l va cunoaşte, prin 1992, viitorul protosinghel de la Schitul Darvari şi episcop-vicar patriarhal, Ambrozie (astăzi episcop la Giurgiu), care-i va face postum şi o frumoasă evocare (apărută mai întîi în revista Epifania). De-a lungul vieţii sale călugăreşti de peste o jumătate de veac, Paulin Lecca a trecut, pe lîngă Frăsinei şi Arnota, pe la mai multe mînăstiri (Govora, Cozia, Schitul Rarău, Gologanu, Antim), zilele sfîrşindu-şi-le retras la mînăstirea de maici de la Rogozu, în judeţul Vrancea. Cel trecut pe la Antim şi pe la Rarău nu putea, desigur, să nu poarte în sufletul său “floarea de foc” a Rugului Aprins (duhul acestei mişcări fiind lesne de recunoscut în preocupările şi în scrierile sale). I-a cunoscut îndeaproape, între alţii, pe ieroschimonahul Daniil (Sandu Tudor) şi pe duhovnicul rus Ioan Kulîghin. Să mai menţionăm că o vreme, tot spre anii bătrîneţii, a mai fost şi exarh al mînăstirilor din Arhiepiscopia Dunării de Jos şi din Arhiepiscopia Bucureştilor.

Citeşte mai mult...
 
Eminescu n-a murit PDF Imprimare Email

Prostul crede că Eminescu a murit, ca mamă-sa şi ca tată-său.

La un om viu eşti curios să ştii mai ales cum trăieşte. La un om mort eşti curios să ştii mai ales cum a murit.

În cazul lui Eminescu: va fi murit el din cauze naturale sau va fi fost ucis? Dacă va fi murit din cauze naturale, cum se crede îndeobşte, va fi fost inima sau „infecţia luetică”? Iar dacă va fi fost ucis, se va fi făcut aceasta cu sau fără premeditare? Dacă nu-l va fi ucis un nebun cu piatra, nu cumva îl vor fi ucis doctorii printr-un tratament nepotrivit? Dar dacă l-au ucis doctorii, ar fi prea banal s-o fi făcut din indolenţă sau nepricepere (malpraxis).
Prostul e înclinat aprioric spre ipoteza conspiraţionistă, pe care-o preface repede în certitudine, cu o asumare aproape personală. Incomod ideologic şi incoruptibil moral, Eminescu trebuia eliminat cu orice preţ, mai ales pentru naţionalismul său epidemic. Folosindu-şi complicii din spitale, l-or fi eliminat liberalii, masonii, ovreii, agenţii imperiali (ţarişti sau papistaşi, că toţi ar fi avut motive)? Prostul nu-ţi ascunde că preferă, de departe, ca pe o sinteză malefică universală, explicaţia „răzbunării iudeo-masonice”, desigur cu bătaie mai lungă: neamul românesc. Cei care au umblat şi umblă cu obstinaţie să ne scoată din istorie, aceia ni l-au mătrăşit şi pe Eminescu (aşa cum ne-au mătrăşit, se ştie, toţi cîrmuitorii şi luminătorii „vizionari”, de la Mihai Viteazul pînă la... Nicolae Ceauşescu).

Citeşte mai mult...
 
Drumul Învierii. Cazul Sandu Tudor PDF Imprimare Email

CONSTANŢA:
 
PE DRUMUL ÎNVIERII

În toiul sezonului estival, sîmbătă 4 iulie 2009, de la ora 18:00, Asociaţia “Rost” şi Prăvalia “Predania” vernisează, ca pe o provocare moral-spirituală în plin “paradis” monden al deliciilor trupeşti, expoziţia foto-documentară “Pe drumul învierii”.

Expoziţia – care tot în acest an a fost deschisă şi la Bucureşti, în perioada pascală – vorbeşte despre cum L-au mărturisit pe Hristos, pînă la ultimele consecinţe, şase mari figuri ale rezistenţei anticomuniste prin credinţă: părintele Daniil Sandu Tudor (m. 1962), părintele Arsenie Boca (m. 1989), părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa (m. 2006), părintele Arsenie Papacioc (singurul încă în viaţă), Valeriu Gafencu – “sfîntul închisorilor” (m. 1952) şi Ioan Ianolide (m. 1986).

Scopul acestui remember este acela de a dezvălui sau scoate din uitare o istorie mai puţin familiară publicului larg: aceea a războiului spiritual dintre Biserica Ortodoxă – în înţelesul întregii comunităţi de credincioşi – şi regimul ateu comunist, război în care a fost ucisă în cea mai mare parte elita interbelică a ţării, dar şi studenţimea naţional-creştină, ca viitoare elită potenţială.

Modalitatea prin care organizatorii încearcă să slujească interesul legitim de cunoaştere a propriei istorii este o radiografie a vieţilor unor personalităţi exemplare, aşa cum transpare ea din documentele şi fotografiile aflate în dosarele întocmite celor şase de către poliţia politică a vremii.

Intrarea este liberă, iar cei interesaţi îşi pot procura pe această cale şi volume semnate de cei şase mărturisitori, în ediţiile cele mai recente.

Citeşte mai mult...
 
O carte despre Eminescu PDF Imprimare Email

ÎN CURÎND,
LA EDITURA CHRISTIANA:

RĂZVAN CODRESCU
ÎN JURUL LUI EMINESCU

Ediţie îngrijită şi cuvînt înainte de
Gabriela Moldoveanu

CUPRINSUL VOLUMULUI:

Argument editorial – pag. 7

De ce Eminescu? – 11
Oboseala de Eminescu – 17
Noua singurătate a lui Eminescu – 23
Cum trebuie înţeleasă Doina lui Eminescu – 27
Eminescu şi creştinismul – 37
Despre pietatea oarbă şi analfabetismul isterizat – 61
Eminescu n-a murit – 73

Addenda
Doina lui Eminescu – 81
Din gîndirea politică eminesciană – 85
Naţionalismul românesc în context european – 93
Două poezii închinate Eminescului – 107
Recurs la “cadavrul din debara” – 109

Supliment bibliografic – 113

Citeşte mai mult...
 
Drumul spre Vozia – ediţia a II-a PDF Imprimare Email

Autor: Preot Mihai-Andrei Aldea

Ediţia a II-a, îmbunătăţită cu ilustraţii care înlesnesc "drumul spre Vozia", realizate de grafician Ana-Maria Cornianu

Editura SHIK, Bucureşti, 2009 

E greu să vorbeşti în câteva cuvinte despre cartea ce îţi însemnează debutul beletristic. Încerc... Orice întâmplare se desfăşoară într-un plan sau domeniu al existenţei, mai mult sau mai puţin fantastic. DRUMUL SPRE VOZIA are propriul său plan al existenţei, unul ce ţine de vechea cultură româneacă, cea pe care Ernest Bernea o vedea încă din anii '50 ca dispărută. Şi totuşi, în sufletele noastre, un fir de aur mai tare ca oţelul ne leagă de această veche cultură, într-un chip ce este de neînţeles pentru străini. Pe acest fir pornind, am găsit lumea în care se întâmplă DRUMUL SPRE VOZIA. Este o lume în duh – nu pot spune fantastică, deşi fantasticul nu lipseşte – ca o proiecţie duhovnicească şi totodată concretă a sufletului românesc. (Autorul)

Volum broşat, 256 de pagini, format 13x20

Comenzi la Asociaţia Synaxis:

Telefon: 0768.109.507
E-mail: Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza  

Romanul cu ilustraţii în format electronic

 
<< Început < Anterior 11 12 13 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan