Pe marginea unui război mediatic PDF Imprimare Email
Cum sunt preacinstitele urechi globaliste

iritate de un discurs național-creștin


Citind cartea Apocalipsei, aflăm că sintagma „tot neamul și semințiile și popoarele și limbile” apare de mai multe ori.

Idei globaliste nu apar niciodată, pentru simplul motiv că nu există un sistem de valori globalist.

Civilizația biblică nu poate fi concepută fără sentimente și convingeri identitare: Iacov a mers în Egipt „cu tot neamul lui” (Facerea 46, 7); „cugetă la anii neamurilor trecute” (Deuteronomul 32, 7).

De nenumărate ori apare în Sfânta Scriptură cuvântul „Ascultă, Israele!”, nu spune „Ascultați voi, oricare ați fi!”.

Când moare un Patriarh, textul scripturistic spune că „s-a adăugat la poporul/neamul său”, nu spune că s-a adăugat la vreun imperiu.

Noul Testament spune că „Împărăția lui Dumnezeu... se va da neamului care va face roadele ei” (Matei 21, 43), adică noului popor creștin.

Mai mult, în Apocalipsă, vorbindu-se despre cetatea sfântă, se zice: „Neamurile vor umbla în lumina ei”, iar împărații „vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (21, 24 și 26). Acest din urmă verset este cu deosebire foarte greu, pentru că el ne țintește pe toți: adică așa cum există virtuți colective ale unei comunități (martiri, propovăduitori, sfinți, binefăcători născuți de o cetate), tot așa există și păcate colective (războaie, avorturi, desfrânări). Și așa cum unele popoare vin cu cinstea și slava lor, altele pot veni cu lipsa lor de slavă și de identitate.

În ultimele zile asistăm la un mic și meschin război mediatic. Dan Puric, cu talentul și puterea mesajului său harismatic, a rostit cuvinte minunate despre neam și credința creștină. Are acest drept, pentru că poporul român a dat un număr mare de martiri și de sfinți.

Cuvintele lui i-au ars atât la tălpi, cât și la scăfârlie pe cei cărora le țiuie urechile când aud de neam, de credință și de Biserică. „Săriți!”, a strigat ceata lui Pițigoi. „Ne atacă în lipsa noastră de identitate”.

Cei care nu știu cine sunt se luptă cu cel care știe cine este.

Dragă Dan Puric, rămâi în zona ta, adică acolo unde ne știm limitele, greșelile, luptele, intențiile, neputințele și crezul, dar avem marele privilegiu că Domnul, la sfârșitul nostru, ne va chema pe nume.

Nu coborî în tenebroasa zonă a nenumiților care urăsc ceea ce Domnul iubește: neamul și Biserica. Mișcarea browniană fără scop și fără sens este stilul lor.

Tu, Dane, roagă-te pentru ei! Cei din ceasul al unsprezecelea au fost primiți ca și cei din ceasul întâi, dar despre cei din ceasul al doisprezecelea Sfânta Scriptură nu vorbește nimic...

Prof. Dr. Pavel CHIRILĂ

Sursa: blog Răzvan CODRESCU

 
D. Stanca întreabă, R. Codrescu răspunde PDF Imprimare Email

Interviul
reprodus mai jos a apărut în numărul din noiembrie 2015 al revistei literare
Luceafărul de dimineață (pagina 12),

Dan Stanca: Dragă Răzvan Codrescu, ne cunoaştem de multă vreme şi întotdeauna am apreciat la tine o anumită rectitudine mergînd pînă la duritate, pe care mulţi au interpretat-o în sensul prost al cuvîntului. Eşti un reprezentant de frunte al Dreptei româneşti şi nu ai făcut nici o concesie. Te apropii şi tu de 60 de ani ca noi toţi – eu am şi împlinit vîrsta -, membrii unei generaţii care au cunoscut ceauşismul şi au trăit din plin „revoluţia” din 1989, punîndu-şi mari speranţe în schimbarea şi regenerarea ţării. La mai bine de un sfert de veac de la acel moment auroral, cum vezi ţara, cum îi vezi pe români, ce identiate mai avem, care este semnificaţia religioasă a actualei perioade pe care România o străbate?

Răzvan Codrescu: Cred că nici cei mai pesimiști dintre noi n-ar fi bănuit, la începutul anilor ’90, că și peste 25 de ani vom continua să bîjbîim în paranteza istorică deschisă de comunism și că integrarea noastră europeană va fi una atît de butaforică, în binecunoscuta tradiție autohtonă a „formelor fără fond”. Dar nu dezastrul politic și economic mi se pare cel mai grav, ci dezastrul moral și cultural. Sufletește și intelectualicește, stăm chiar mai prost decît pe vremea dictaturii. Dovadă că o libertate greșit înțeleasă și rău gestionată e pînă la urmă mai rea decît lipsa libertății... Trec anii și în România totul rămîne de făcut. Numai că, încetul cu încetul, nu prea mai ai cu cine să faci. Tot ce mai e cît de cît bun se scurge în afară, iar înăuntru există riscul să nu mai rămînă decît drojdia... Am devenit, pe nesimțite, codașii Europei și cioclii propriei noastre istorii. Nu neapărat la nivel individual, căci individul e adesea „șmecher” și „se scoate”, dar la nivel comunitar: ca neam, ca națiune. Dacă, în halul în care am ajuns, nu vom dispărea din istorie în două-trei generații, cum crede, cu argumente istorice, un Neagu Djuvara, sau cam cum ți-ai imaginat tu în Pasărea orbilor, va fi numai o minune de la Dumnezeu. O minune pe care noi n-o merităm, dar o merită morții noștri, martirii secolului XX, pentru care eu am încredințarea că Dumnezeu ne mai rabdă pe fața pămîntului. Trăim pe contul lor, dăinuim, cumva, prin delegație... Nu știu dacă sună bine sau rău, nici cît poate să pară de straniu, dar România nu mai este o miză a viilor, ci o miză a morților. Viii nu mai au conștiința identitară și patosul creator cu care s-o onoreze. A fi român în carne și oase, astăzi, este o rușine tot mai greu de îndurat...

D. S.: Ai condus revista Puncte cardinale, care acum nu mai apare şi care pentru mulţi a fost aproape un ţipăt al naţionalismului autentic viciat pe de altă parte de persoane precum Vadim Tudor – Dumnezeu să-l ierte! – sau Ghiţă Funar. Între naţionalismul comunist rejectat de cei de bună credinţă şi dragostea de ţară şi de tradiţie a unor oameni care au mers pînă la jertfă există totuşi vreo cît de mică înrudire?

R. C.: Categoric, nici una! Naționalismul de tip securistic ieșit din național-comunismul ceaușist este o denaturare totală a adevăratului naționalism, în primul rînd prin ruperea de dimensiunea moral-spirituală a creștinismului și prin exacerbarea celui mai ieftin populism. Dacă naționalismul autentic mai are un viitor, este numai în măsura în care va reuși să se purifice de orice reziduuri comuniste, ca și de orice excese mai vechi, de tip totalitar, redescoperindu-și temeiurile creștine, care țin de ordinea firească a lumii lui Dumnezeu, de unitatea în diversitate a creației divine. Naționalismul trebuie să se manifeste ca specificitate creatoare, nu ca doctrină politică. Sigur, politicește, el se asociază cu dreapta; stînga – prin bazele ei ideologice, internaționalistă și atee – nu-i poate semna decît perversiunea sau moartea. Și nu-i vorba doar de stînga comunistă, ci de orice formă a stîngii, inclusiv democratică. E atîta marxism în ideologiile democratice curente încît cu ele nu se poate ieși din cercul vicios al stîngii. De aceea, eu am îndrăznit să afirm că, într-un fel, trecînd de la comunismul roșu la comunitarismul albastru, noi n-am făcut, în ultimă analiză, decît să cădem din lac în puț: tot primatul economicului, tot materialismul cel mai cras, tot fobia față de tradiție, tot diabolizarea determinărilor naționale, tot teroarea ideologiei – political correctness – asupra realității...  Doar că lanțul e ceva mai lung... Din comunism am ieșit, din stîngism nu putem ieși: aici e rana în care prea puțini sînt dispuși să pună degetul. Punctele cardinale au încercat s-o facă, timp de 20 de ani, dar nu s-au ales decît cu eticheta stupidă de „neolegionarism”...

Citeşte mai mult...
 
Să ne apărăm Biserica PDF Imprimare Email

Regretatul poet Ioan Alexandru mi-a spus odată că de cînd a venit Hristos pe Pămînt nu mai există atei, ci antihriști.

Istoria creștinismului e un șir lung de atacuri și năpaste la adresa Bisericii. Acesta este și motivul pentru care Biserica nu va putea fi înfrîntă niciodată.

Greșeala e a tuturor: tinerii, care și-au depărtat dureros pașii de Biserică, și noi, care nu am fost foarte aproape de tragedia lor. Dar atacurile furibunde asupra Bisericii, mai mari decît asupra pompierilor, doctorilor și administrației, dovedesc că există oameni, văzuți și nevăzuți, care urăsc Biserica. Mila noastră trebuie să-i descopere și rugăciunea noastră trebuie să-i trezească.

Filmul „Căința” se termină cu cuvintele: „Ce sens are un drum care nu duce la biserică?”. Bănuiesc că majoritatea celor care atacă azi Biserica sînt botezați în numele Sfintei Treimi. Ei au profitat de un eveniment nefast pentru a ataca Biserica, pentru că în pana lor se vede cum curge o cerneală otrăvită, nu una ziditoare.

Biserica se roagă pentru toți oamenii și pentru lumea din afara ei. Nu a fost și nu va fi împiedicată de strigătele barbare, străine ei. Creștinismul este ultima mare religie a lumii, pentru că este singura care se roagă pentru vrăjmașii ei; de aceea este și ultima, și cea mai mare, pentru că una superioară ei nu are cum să mai apară (Petre Țuțea). Biserica este veșnică, este sfîntă, este ierarhică, este luminată de pocăința membrilor ei, este capabilă să-și asume vinovățiile întregii umanități.

Nu loviți cu atîta ușurință în Biserică! Noi o apărăm pentru că în realitate ea este marșul care înaintează sigur spre Împărăție și îi poate salva și pe detractorii ei, chiar dacă aceștia nu înțeleg.

Prof. Univ. Dr. Pavel CHIRILĂ

 
Un manifest de Claudiu Tîrziu PDF Imprimare Email


ÎN CE ȚARĂ (VREM SĂ) TRĂIM?

În ce țară trăim? În una în care premierul, Victor Ponta, este inculpat penal, șeful celui mai mare partid de la Putere, Liviu Dragnea, este condamnat penal, o pleiadă de foști miniștri au încăput pe mîna magistraților  și a gardienilor, un fost președinte al statului, Ion Iliescu, este cercetat penal, un alt fost șef al statului, Traian Băsescu, este anchetat și el; într-una în care un vicepremier, așteptat viitor premier, Gabriel Oprea, este acuzat de abuz în funcție, de plagiat și de coordonare a unor plagiate, o treime dintre parlamentari, între care unii cu nume rezonante, ca Elena Udrea, Viorel Hrebenciuc sau Varujan Vosganian, au probleme grave în Justiție; într-o țară în care o seamă de „baroni” locali, de la șturlubaticul Radu Mazăre al Constanței la doctorul-numai-pe arginți al Capitalei, Sorin Oprescu, sînt anchetați, condamnați sau abia ieșiți din pușcărie, majoritatea oamenilor de afaceri din „Top 300” Capital sînt închiși, în curs de judecată, cercetați penal sau recent eliberați condiționat... O țară de infractori? O țară fără elite politice, economice și administrative? O țară fără cap (poate și fără coadă)?

Cum se poate numi o astfel de țară? Unii îi spun colonie. Alții îi spun sat fără cîini. Unii o numesc neguvernată, alții neguvernabilă. Unii o vor și au făcut-o sursă de șpăgi și piață de desfacere. Alții cred că poate fi un avanpost într-un război care nu e al nostru.

Dar Țara însăși, Țara ce crede despre ea?

Că e coruptă, săracă, urîtă și, prin urmare, ieftin de vîndut.

Citeşte mai mult...
 
Foto-Semnal: Casa "Naturalia" PDF Imprimare Email

 



Dr. Pavel Chirilă, Mădălina Popescu (n. Chirilă) și Cristian George Popescu au inaugurat la sfîrșitul săptămînii trecute, pe B-dul Unirii (nu departe de Piața Alba-Iulia), Casa „Naturalia”, prima cofetărie-patiserie (dar deopotrivă cafenea-ceainărie) bio/raw/vegan din București. Postez mai jos, ca prietenească „ispitire”, cîteva imagini de la deschiderera festivă de duminică 18 octombrie. Grăbiți-vă să-i treceți pragul și n-o să regretați! (R. C.)

Citeşte mai mult...
 
O carte pentru Nera PDF Imprimare Email

 
Cu dr. Pavel Chirilă despre Proiectul Nera PDF Imprimare Email

 

PROIECTUL NERA:

MEDICINĂ ŞI CREDINŢĂ

La Slatina Nera (jud. Caraş-Severin), în avale de Cheile Nerei şi de Rezervaţia Beuşniţa, pe un plai mirific unde poluarea nu a ajuns (şi sperăm să nici n-ajungă), s-a pus recent temelia primei Clinici de Recuperare Oncologică din România. Iniţiatorul proiectului este prof. univ. dr. Pavel Chirilă, care-şi are obârşiile în zonă şi care, la începutul anilor ‘90 a ctitorit pe acele locuri şi Sfînta Mănăstire Nera, cu hramul Sfintei Cuvioase Parascheva, astăzi cu o obşte de peste 50 de vieţuitoare. Proiectul ne-a atras atenţia cu atît mai mult cu cît vizitasem nu demult Hospice-ul „Sfînta Irina” de la Voluntari (despre care am şi scris, inclusiv pe acest blog), o altă ctitorie a d-lui dr. Chirilă, pentru îngrijiri acordate bolnavilor de cancer în stadiu avansat. I-am solicitat deci un interviu lămuritor, pentru că mulţi cititori sînt tot mai interesaţi de „lupta cu cancerul” şi de posibila con-lucrare pe acest tărîm între medicină şi credinţă. Interviul a apărut iniţial în revista Lumea credinţei. (Răzvan Codrescu)

Domnule doctor, aţi întemeiat, în ultimii 20 de ani, mai multe asociaţii, fundaţii şi centre medicale, dar, dacă sînt bine informat, şi două mănăstiri de maici: Christiana, în Bucureşti, şi Nera, în Caraş-Severin…

Am încercat să fac ceva pentru Biserică, nu de unul singur, ci cu mulţi parteneri minunaţi, din laicatul ortodox, dar şi din lumea clericală. Nu ştiu cît am reuşit…

Păi ce sînteţi dvs. de profesie: medic sau ctitor?!

Medic, dar pasionat de conceptul de medicină creştină.

Lumea largă vă cunoaşte mai ales ca întemeietor şi preşedinte al Asociaţiei Filantropice Medicale Creştin-Ortodoxe „Christiana”. E vreo legătură între Asociaţia „Christiana” şi Fundaţia „Sfînta Irina”, sub egida căreia aţi iniţiat de curînd ambiţiosul Proiect Nera?

Material nu, dar există, desigur, un duh al „Christianei” care se regăseşte în toate întreprinderile mele ulterioare. Cînd am întemeiat, împreună cu alţii, mireni sau clerici, Asociaţia „Christiana”, la începutul anilor ’90, am vrut să punem din nou în lucrare duhul „vasiliadelor”, în contextul specific şi complex al vremurilor noastre, şi să promovăm, nu numai teoretic, dar şi practic, alternativa medicinii creştine. Oficialităţile au fost foarte nereceptive şi, în loc să ne sprijine, ne-au tot pus beţe în roate. Luxată din toate părţile, „Christiana” s-a încăpăţînat totuşi să subziste şi să funcţioneze, chiar dacă n-a putut rămîne la parametrii iniţiali. La Voluntari, unde locuiesc, am făcut Centrul Medical „Naturalia” şi pe urmă Centrul de Îngrijiri Paleative „Sfînta Irina” (printre primele de acest fel din ţară). Fundaţia „Sfînta Irina” este sora mai tînără a „Christianei”, cu un domeniu de activitate mai clar circumscris, axat pe asistenţa medicală, socială, spirituală acordată bolnavilor de cancer, pe „lupta cu cancerul” în general. O să mă întrebaţi: de ce tocmai cancerul? Păi pentru că este a doua cauză de mortalitate în România şi în toată Europa, lumea largă îl vede ca pe un fel de „boala bolilor”… La cel puţin trei forme de cancer – plămîni, col uterin şi creier – România are incidenţa cea mai mare. Cu toate acestea, la noi, după ce că avem de înfruntat atîţia factori ambientali agresivi, activitatea de prevenţie, depistare şi terapie a acestei cumplite boli este… sumară (ca să nu spun altfel). Sigur, chiar în condiţii optime, medicina poate mai puţin decît poate Dumnezeu, prin sfinţii Lui. Pe Sfîntul Nectarie Taumaturgul, bunăoară, n-o să-l „concureze” niciodată puterile omeneşti ale medicinei, ale ştiinţei în genere. Dar aceasta nu înseamnă că trebuie să lăsăm lucrurile în paragină, în nepăsare, ci mai degrabă să conjugăm, pe cît se poate, calea „de jos” cu calea „de sus”… Acesta şi este „pariul” medicinii creştine.

Întorcîndu-ne la activitatea Fundaţiei „Sfînta Irina”, era firesc ca, după ce am pus pe picioare Centrul de Îngrijiri Paleative, pentru asistenţa bolnavilor în faza avansată, să purcedem şi la punerea pe picioare a unei Clinici de Recuperare Oncologică, pentru bolnavii în faza de debut, cu şanse mari de vindecare, dacă există cadrul şi strategiile adecvate.

Citeşte mai mult...
 
Sprijiniţi Proiectul Nera! PDF Imprimare Email
Un ambiţios proiect, în care sînt angajate şi fonduri structurale europene (costurile se ridică la peste 4 milioane şi jumătate de euro), şi-a început derularea în acest an, la iniţiativa neobositului dr. Pavel Chirilă (preşedintele Asociaţiei „Christiana” şi al Fundaţiei „Sf. Irina”), în jurul Sfintei Mânăstiri Nera: prima Clinică de Recuperare Oncologică din România, ce ar urma să fie finalizată în următorii doi ani. Voi reveni cu un interviu pe această temă solicitat d-lui prof. univ. dr. Pavel Chirilă. (Răzvan Codrescu)

 

Profesor universitar doctor Pavel Chirilă:



AJUTAŢI ŞI AJUTAŢI-VĂ!


O VASILIADĂ A SECOLULUI XXI

 
Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste PDF Imprimare Email
În curînd la

EDITURA
CHRISTIANA:



CUPRINS


Prefaţă (de Răzvan Codrescu)
Notă asupra ediţiei

FORTUL 13 
Convorbiri din detenţie

SECRETUL FORTULUI 13
Reeducări şi execuţii

LA CAPĂT DE DRUM
Învinşi sau învingători?

Alte volume publicate de Marcel Petrişor
Postfaţă (de Lucian D. Popescu)


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI


Scrisă – cu toate riscurile implicite – înainte de 1989 şi concepută din capul locului ca un roman bazat pe experienţa de fost deţinut politic a autorului, această carte n-a putut fi însă tipărită decît după căderea regimului comunist. Prima ei ediţie a apărut în trei volume, în perioada 1991-1997, la trei edituri (Meridiane – Bucureşti, 1991; Timpul – Iaşi, 1994; Institutul European – Iaşi, 1997), în condiţii mai degrabă modeste. Cartea ocupînd un loc de seamă în literatura închisorilor comuniste din România, iar tirajele tuturor celor trei volume ale ediţiei întîi fiind demult epuizate, se impunea o nouă ediţie îmbunătăţită, pe care şi-a asumat-o Editura Christiana (în cadrul colecţiei „Cruciaţii secolului XX”*), cu opţiunea pentru reunirea celor trei volume anterioare într-un singur volum masiv, în interiorul căruia cele trei părţi care-l alcătuiesc păstrează titlurile şi subtitlurile fiecărui volum iniţial. Dacă noul titlu general al cărţii – Cumplite încercări, Doamne! – aparţine autorului, subtitlul acestei a doua ediţii (Anii de mucenicie ai temniţelor comuniste) este unul editorial, propus autorului şi încuviinţat de acesta ca atare.

Citeşte mai mult...
 
Recviem pentru eroul Aurel State PDF Imprimare Email

Numărul pe luna mai 2011 al revistei Rost - ajunse, iată, în pragul numărului 100 - este dedicat eroului din Al Doilea Război Mondial, prizonierului şi fostului deţinut politic, profesorului, traducătorului şi memorialistului AUREL STATE (muscelean cu sînge aromânesc, născut în primăvara lui 1921, primul din cei patru copii ai meşterului tîmplar Ion State şi ai soţiei sale Elisaveta), figură exemplară a luptei anticomuniste, strămutat la cele veşnice în toamna lui 1983.
 
Mă leagă de memoria “vînătorului de munte” Aurel State mai mult decît preţuirea generală pe care o port tuturor “cruciaţilor secolului XX”, nu numai pentru că l-am cunoscut personal (prin prietenul comun Marcel Petrişor), dar mai ales pentru că, prin primăvara sau vara lui 1983 (nu-mi mai pot aminti exact), am fost pus în situaţia îngrozitoare de… a-i arde una dintre dactilogramele corpului de memorii!
 
Manuscrisul dactilografiat ne fusese încredinţat – mie şi soţiei mele – de către Marcel Petrişor, cu cîteva luni în urmă. Soţia mea apucase să-l citească în întregime, dar eu nu ajunsesem decît pe la jumătate. Şi iată că, într-o după-amiază, Marcel vine la noi pe fugă şi mai răvăşit decît l-am văzut vreodată, cerîndu-ne insistent să ardem neîntîrziat manuscrisul, imediat după plecarea lui! Securitatea era turbată că nu putuse găsi şi confisca nici originalul, nici copiile manuscrisului, despre care aflase că urma să fie trimis pe ascuns în Germania federală, spre publicare (ceea ce pînă la urmă s-a şi întîmplat). Îl arestaseră şi-l agresaseră pe Aurel State ca pe vremurile cumplitei prigoane staliniste, dar, ca de obicei, de la el nu reuşiseră să scoată nimic. Pe Marcel îl hărţuiau de mai multe zile şi se temea că vor veni la rînd cunoştinţele apropiate (printre care se întîmpla să ne numărăm). Am încercat să-l convingem că am putea cruţa exemplarul, ascunzîndu-l bine pe undeva, dar el s-a arătat neclintit pentru soluţia radicală (“Ascultaţi-mă ce vă spun, de data asta e groasă de tot şi nu ştiţi cu cine aveţi de-a face!”).

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan