Hristos a înviat în inima ta! PDF Imprimare Email

Acest nou Cuvînt a fost alcătuit de către Părintele Gheorghe Calciu (1925-2006) – la cererea a numeroşi tineri din România, şi îndeosebi a studenţilor din A.S.C.O.R. – după 20 de ani de la rostirea la Radu-Vodă a celor “Şapte cuvinte către tineri” (şi a “Cuvîntului suplimentar către tinerii teologi”) care aveau să-i aducă arestarea şi condamnarea la 10 ani de închisoare (din care a efectuat 5: 1979-1984)*, urmaţi de exilul la care a fost împins de Securitate (din 1985).
 
Textul – cu cîteva minime îndreptări tacite – este reprodus aici din revista Puncte cardinale (an VIII, nr. 4/88, aprilie 1998, pp. 1-2), unde a apărut pentru prima oară în ţară, cu titlul redacţional “Hristos a înviat în inima ta!”. Cele cîteva paranteze drepte îmi aparţin. (Răzvan Codrescu)

Citeşte mai mult...
 
Trei sonete marianice PDF Imprimare Email
de Răzvan CODRESCU


I


Arhanghelul cîntă:

«O veste duc mai mare decît mine
Fecioarei care-ntrece-n Galileea,
prin darul sfînt al Proniei divine,
şi cinul îngeresc, nu doar Femeia.

Eu, netrupescul, mi-s uşor de bine,
ci grea de bine este-n trup aceea,
încît, slujind smeriţi Luminii Line,
ea-i Rug Aprins, iar eu abia scînteia.

De cînd mă ştiu, atîta bucurie
n-am mai simţit în aripile-ntinse,
nici faţa mea n-a strălucit mai vie!
Cobor din cer în vatra ei săracă
şi firii mele de sfială-nvinse
îi vine parcă suflet să se facă!»

Citeşte mai mult...
 
Dracul cu... cărţi PDF Imprimare Email

EREZII ŞI SECTE RELIGIOASE
Mic ghid de pază ortodoxă

Sminteli au existat întotdeauna, încă de la începuturile creştinismului, dar niciodată ele n-au fost atît de numeroase şi de ofensive ca în zilele noastre. În pragul mileniului trei, dreapta credinţă este subminată şi asaltată de peste 6000 de secte existente în lume, dintre care unele (peste 300), mai ales după 1989, au pătruns sau şi-au extins aria şi pe teritoriul României. Prozelitismul sectar este astăzi mult mai virulent decît ateismul şi decît prozelitismul confesiunilor creştine tradiţionale sau al vechilor religii necreştine. De aceea, credinciosul ortodox e bine să fie avizat asupra acestei primejdii, pentru a şti s-o identifice şi să se ferească lesne de ea. În cele ce urmează, sînt prezentate pe scurt principalele secte religioase care activează în România. Materialul – adresat publicului larg ortodox – a apărut mai întîi în paginile revistei Lumea credinţei (numerele pe februarie şi martie 2011). (Răzvan Codrescu)

Ce sînt sectele religioase

Sectele religioase sînt nişte grupări eretice apărute în perioada modernă şi contemporană, rupte de Bisericile tradiţionale şi constituite în structuri parabisericeşti, multe avînd pretenţia de a fi creştine, dar în realitate negînd sau răstălmăcind adevărurile de bază ale creştinismului apostolic şi bisericesc. Folosind mijloace de propagandă specifice lumii moderne (cărţi, reviste şi pliante viu colorate, canale de radio şi televiziune, site-uri pe internet, adunări şi spectacole publice pe stadioane etc.), ele încearcă pe toate căile să-i atragă de partea lor pe cei naivi, incintîndu-i împotriva ordinii bisericeşti, iar uneori şi împotriva ordinii statale. De fapt, cuvîntul erezie (provenit din limba greacă) şi cuvîntul sectă (provenit din limba latină) înseamnă deopotrivă ruptură, separare a unei părţi dintr-un întreg, Nu este greu de văzut că patronul din umbră al tuturor sectanţilor este însuşi diavolul, „tatăl minciunii” şi, aşa cum îl arată şi numele (gr. diabolos – cel care desparte, separă, dezbină, învrăjbeşte), principiul negaţiei, diviziunii, distrugerii, adică, într-un cuvînt, al deconstrucţiei ordinii dumnezeieşti din sînul creaţiei. Tot de la diavolul este şi tendinţa sectară generală de a separa net, pe urmele protestantismului, Scriptura de Tradiţie (sola Scriptura), reinterpretînd-o arbitrar, după măsurile minţii omeneşti (pervertite de orgoliul de tip luciferic, pe care Sfinţii Părinţi ai Bisericii îl indică la unison ca „rădăcină a tuturor păcatelor”).

Citeşte mai mult...
 
Piteşti: Mărturii referenţiale PDF Imprimare Email

ÎN CURÎND,

LA EDITURA CHRISTIANA:
Cu o prefaţă de
Pr. Gheorghe Calciu
Ediţia a IV-a,
îngrijită de
Răzvan Codrescu
INTRODUCERE EDITORIALĂ
Aşa cum despre scriitorii realişti ruşi din secolul al XIX-lea s-a putut spune că se trag toţi din Mantaua lui Gogol, tot aşa despre memorialiştii români ai temniţelor comuniste din secolul XX s-ar putea spune că se trag toţi din Piteştiul lui Dumitru Bacu (1923-1997)1, carte redactată între 1958 şi 1962 şi apărută în Spania în 19632, pe cînd în România închisorile politice încă nu fuseseră lichidate3, iar la Aiud era în toi ultima fază a „reeducării”4.
Oricît de mult s-a scris ulterior sau se va mai scrie de aici înainte despre „fenomenul Piteşti”5, cartea de faţă, chiar dacă nesigură pe alocuri şi amendabilă în cîteva detalii (cum cititorul va constata din notele de subsol editoriale), îşi păstrează prestanţa unică şi perpetua forţă mărturisitoare, autorul avînd nu numai meritul dezvăluirii în premieră a unor fapte de-a dreptul stupefiante, ci şi darul interpretării lor dintr-o neostetantivă perspectivă creştină, scrisul său constituindu-se nu o dată într-o gravă meditaţie asupra condiţiei umane în confruntare cu una dintre cele mai radicale şi mai perverse experienţe pe care i le-a hărăzit istoria. Ajuns doar în treacăt la penitenciarul Piteşti (a stat mai mult la Aiud, Gherla, Jilava şi Canal) şi netrăind personal „reeducarea”, regretatul D. Bacu a realizat o documentare orală absolut impresionantă, atît în ultimii săi ani de închisoare (1953-1956), cît şi în anii imediat următori eliberării (după propria mărturisire, pînă prin 1959), de o autenticitate pe care n-o pot suplini preciziunile reci ale documentelor de arhivă.
Cartea a beneficiat în 1971 şi de o traducere în limba engleză: The Anti-Humans. Students Reeducation” in Romanian Prisons, Ed. Soldiers of the Cross”, Englewood, Colorado, iar pe la jumătatea anilor `70 a fost citită şi la postul de radio „Europa Liberă”.
În 1989, a cunoscut a doua ediţie în exil (Canada: Editura Cuvântul Românesc, Hamilton/Ontario), fără intervenţii în text, dar cu o notă inedită a autorului şi cu o emoţionantă prefaţă a părintelui Gheorghe Calciu (chiar unul dintre personajele deloc menajate ale cărţii), cel care a petrecut 21 de ani în temniţele comuniste (16 sub Gheorghiu-Dej şi 5 sub Ceauşescu) şi care a trăit din plin tragedia Piteştiului („Mi se spunea îngerul căzut cu ochi albaştri…”, mărturisea înfiorat într-un interviu dinspre sfîrşitul vieţii), reuşind însă poate cea mai spectaculoasă şi profundă redresare morală dintre toţi „piteştenii” care au supravieţuit, practic, propriei lor nimiciri. Pînă la urmă, „poate că din toată istoria Piteştiului nu ar trebui să rămînă decît: «Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri»”.
Un demers nefericit l-a reprezentat ediţia a treia a cărţii, prima apărută în ţară, în 1991, sub egida unei edituri bucureştene fantomatice (Atlantida). în cele mai derizorii condiţii tehnice şi grafice. Din păcate, editorul amator, fostul „piteştean” Octavian Voinea (Dumnezeu să-l odihnească), pe lîngă faptul că a inventat un nou subtitlu patetic (La Buchenwald se murea mai uşor) şi un motto psihanalizabil („Din granit dacă aţi fi – şi totuşi nu veţi putea să ţineţi pînă la capăt!”), a intervenit masiv, din considerente personale, atît în textul autorului, cît şi al prefaţatorului, retezînd fără scrupule tot ce s-a întîmplat să nu-i convină.
Această a patra ediţie, a cărei nevoie se resimţea demult, chiar de nu va fi fiind desăvîrşită, este de fapt prima ediţie integrală şi profesională care apare în România. Am avut ca text de bază pe cel al ediţiei „canadiene”, pe care l-am „diortosit” discret (mai cu seamă la nivelul ortografiei şi punctuaţiei), îndreptînd tacit anumite evidente „scăpări” sau inconsecvenţe, perpetuate sau acumulate în ediţiile anterioa-re. Cele cîteva paranteze drepte din text sînt toate editoriale, ca şi majoritatea covîrşitoare a notelor de subsol. Am păstrat nota autorului la ediţia a doua, precum şi prefaţa părintelui Calciu, adăugînd, pe lîngă această lămurire preliminară, o bibliografie la zi a „experimentului Piteşti”.

Citeşte mai mult...
 
Sonete şi false sonete PDF Imprimare Email

de Răzvan CODRESCU

 

LXVI

Semeţi am fost în anii noştri verzi

de nu-ncăpeam în piei şi în cuvinte,

şi azi, cînd tragem veştezi spre morminte,

cît ne-am spăşit nici nu-ndrăzneşti să crezi...

 

N-au biruit asupra-ne duşmanii

(nici cei văzuţi, nici cei ce nu se-arată),

n-am lepădat iubirea de-altădată,

ci doar şi-au rîs de visul nostru anii...

 

Cînd în păcat te-ai zămislit şi moartea

te paşte ca o plată din bătrîni,

atît ţi-e dat să-ţi fie-n lume partea

cît gîndul morţii poţi să-l mai amîni,

căci cînd din pisc începi s-o iei la vale,

eşti doar năluca visurilor tale.

Citeşte mai mult...
 
Rondeluri PDF Imprimare Email
de Răzvan CODRESCU


I

Tu nu eşti tu: te ştiu după tăcere,
cum cerbu-şi simte ciuta prin păduri...
Pe unde-ai mas, ce greu ţi-o fi să-nduri
netrupul tău şi-avana mea durere!

Deşi, ca-n vis, cu-aceeaşi ochi mă furi
şi te petreci cu-aceeaşi mlădiere,
tu nu eşti tu: te ştiu după tăcere,
cum cerbu-şi simte ciuta prin păduri...

Aştept, sub trista stelelor cădere,
să vii-ndărăt, ca seva în nervuri,
iubirea mea, la marea înviere,
căci azi în carnea ta, pe care juri,
tu nu eşti tu: te ştiu după tăcere!

Citeşte mai mult...
 
Un an de la săvîrşirea lui Gabriel Constantinescu PDF Imprimare Email

Se împlineşte un an de la trecerea în eternitate a veteranului de război şi a fostului deţinut politic Gabriel-Iacob Constantinescu (1921-2010), întemeietorul şi directorul revistei sibiene Puncte cardinale (1991-2010). Slujba de pomenire va acea loc sîmbătă 5 martie 2011, ora 13.30, la Cimitirul din Dumbravă. Familia îi aşteaptă cu drag pe toţi cei ce vor să-i fie alături cu acest prilej comemorativ.

Reamintesc că revista Puncte cardinale, care şi-a încetat apariţia după 20 de ani, poate fi consultată încă pe internet (www.punctecardinale.ro), unde sunt postate selectiv numerele din primăvara lui 2006 pînă în toamna lui 2010. Tot acolo se găsesc informaţii despre redactorii şi colaboratorii revistei (inclusiv lista bibliografică a cărţilor publicate de regretatul Gabriel Constantinescu).

La un an de la trecerea sa la cele veşnice, reproduc aici poezia pe care i-am dedicat-o lui Gabriel Constantinescu în volumul meu Răsăritenele iubiri. Fals tratat de dezlumire (Ed. Christiana, Bucureşti, 2002, p. 85) şi care văzuse pentru prima oară lumina tiparului chiar în paginile Punctelor cardinale (anul I, nr. 7, iulie 1991, p. 8, unde a “prefaţat” şi a dat titlul unui întreg grupaj de poezii din temniţele comuniste). Poezia a fost scrisă înainte de 1989.

Citeşte mai mult...
 
Doliu la Schitul Românesc Prodromu din Athos PDF Imprimare Email

Marţi 22 februarie 2011, în jurul orei 16.00, s-a mutat la cele veşnice Părintele Arhimandrit Petroniu Tănase, fostul egumen al Schitului românesc Prodromu din Sfîntul Munte Athos. 
 
Născut în anul 1914 (Fărcaşa-Neamţ), s-a călugărit de tînăr în lavra Neamţului, a trecut pe la Mănăstirea Antim din Bucureşti (unde s-a apropiat de mişcarea spirituală a Rugului Aprins), iar din 1978 a luat calea Athosului. De puţină vreme se retrăsese din stăreţie, iar nou egumen al Schitului a fost ales Părintele Atanasie Floroiu. Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepţilor.
 
 
UNUL DINTRE ULTIMELE „INTERVIURI”
CU PĂRINTELE PETRONIU TĂNASE
(reprodus aici din revista Puncte cardinale,
an XX, nr. 10/238, octombrie 2010, p. 9)


Iată că, deşi nevrednic fiind, m-a învrednicit Dumnezeu de am ajuns – pentru a şaptea oară – în Sfântul Munte, unde am vizitat, bineînţeles, şi Schitul românesc Prodromu. Citim în Istoria Mânăstirilor Athonite, alcătuită în 10 tomuri de Irinarh Schimonahul (1845-1920) şi păstrată cu evlavie printre cele 200 de manuscrise şi 5000 de volume tipărite din biblioteca Schitului Prodromu, această minunată istorisire: „Pe la anul 1337, cuviosul Marcu, ucenicul Sfântului Grigorie Sinaitul – care-şi avea chilia deasupra Marii Lavre, pe dealul ce se numeşte Palama –, povesteşte că într-o noapte, ieşind din chilie şi stând la rugăciune, a văzut în partea dinspre răsărit, la locul ce se numeşte Vigla, o doamnă şezând pe un tron precum cele împărăteşti, înconjurată fiind de îngeri şi de sfinţi care tămâiau împrejur, cântând şi închinându-se împărătesei a toate – adică Maicii Domnului, Ocrotitoarea Sfântului Munte Athos. Şi întrebând cuviosul Marcu pe Sfântul Grigorie, stareţul său, ce va fi însemnând oare aceasta, i s-a tâlcuit că Maica Domnului doreşte ca în timpurile mai de pe urmă să se ridice în acele părţi un locaş dumnezeiesc spre slava Sfinţiei Sale”. Este tocmai locul pe care avea să se ridice mai târziu Schitul românesc Prodromu, în a cărui parte de apus, lângă clopotniţa de 23 de metri, se află un paraclis închinat Adormirii Maicii Domnului, care veghează, aşadar, intrarea principală în această oază a spiritualităţii româneşti, păstorită de peste un sfert de veac de Părintele Arhimandrit Petroniu Tănase, cu care m-am bucurat şi folosit mult să stau de vorbă faţă către faţă. Sfinţia Sa ne-a vorbit, între altele, despre osândirea aproapelui, „care este mare păcat”. Retras fiind din lume, dar nu departe de oameni şi de preocupările lor spirituale, monahul athonit ne învaţă că trăirea unei vieţi conforme cu Evanghelia nu este doar efort, doar asceză, ci este şi mângâiere dumnezeiască. În drumul lui duhovnicesc, credinciosul este ajutat de îngerul păzitor şi de sfinţi. Stareţul nonagenar al Schitului Prodromu ne mai vorbeşte în cele de mai jos şi despre cinstea cea mare pe care Dumnezeu a făcut-o omului când l-a chemat la existenţa fericită alături de El, în veşnicie. (S. G.)

Citeşte mai mult...
 
Altfel despre bucuriile pustiei PDF Imprimare Email

de Marius MANTA

Puțini sunt cei care deprind cu trezvie rugătoare rosturile povețelor, ale pildelor Patericului. De altfel, experiența isihiei pare să impună un efort ascetic deosebit – în trup și în gândire. „Rostuirea” ființei capătă sens doar cât timp omul își aduce aminte de condiția sa prea minunată, de realitatea că e chip a lui Dumnezeu; pe de altă parte, liberul arbitru îi conferă un statut unic, îi oferă parcă în chip alegoric, fie și în parte, răsplata cel va aștepta în lumea de sus. Se știe, măsurile omului nu fac nici două parale în fața înțelegerii Dumnezeiești, drept pentru care, mândria omului trebuie să dispară și să facă loc discernământului purtat de Duhul Sfânt.

Pe de o parte, pustia a rămas în istorie drept spațiul, toposul unde s-au nevoit mulțime de înțelepți. Mai important, dincolo de pustia fizică, putem treptat vorbi de o stare a sufletului care se acordă cu trăirea duhovnicească înaltă. O atare trăire transcende timpul și ajunge în fapt să dialogheze cu voia lui Dumnezeu. Patericul adună micro-istoriile minunate de la începuturi ale sfinților părinți. În manieră epică, ne este de fapt prezentată relația plină de iubire între avva și ucenic, în cadrul căreia cel de-al doilea este în permanență supus la încercări de tot felul iar pașii îi sunt îndreptați către drumul cel drept. Patericul rămâne în timp poate manualul cel mai interesant pentru mentalitățile europene (și nu numai!), o Hristoitie ce oferă modele demne de urmat pe calea lungă și grea a izbăvirii de păcate.

Plină de înțelesuri profunde mi se pare a fi noua carte semnată de Răzvan Codrescu, un volum ce se raportează în manieră inedită la întreaga experiență a pustiei. De data aceasta în manieră lirică, „Crucile pustiei”, subintitulat „poeme neptice”, reușește să reconfigureze spațiul de nevoință al marilor părinți, adunând în cuprinsul său douăzeci și patru de „cânturi”. Sunt remarcabile artificiile de compoziție, cât și cele stilistice pe care le găsește autorul pentru a surprinde condiția cu totul specială a părinților pustiei. În bună măsură, volumul de față se instituie el însuși într-un manual cu finalitate duhovnicească. La nivelul metaforei, autorul are acces la „mașina timpului” și ne oferă nemijlocit, din chiar mijlocul pustiei, pilde închise-n figuri de stil. Înspre finalul lecturii, cititorul poate da mărturie că a suit încă o treaptă pe scara ce înalță. Suntem atenționați, situațiile prezentate nu sunt preluate din Patericul egiptean și nici din vreo altă carte asemănătoare: acestea vor fi doar elemente de referință pentru spațiul livresc.

Citeşte mai mult...
 
Sonetul bătrânului oştean PDF Imprimare Email
(CÂNTECE DE DINCOLO)
de Răzvan CODRESCU

Purtat spre vămi de-un înger ce mă ştie
cum nici eu însumi nu mă ştiu la fel,
străvăd din mers rîvnita-mpărăţie
şi ca un prunc mă dau pe lîngă el.

De-o fi să aibă cerul milă mare,
nu de ce-am fost, ci de ce-am vrut să fiu,
voi cere-n vecii vecilor iertare
că n-am umblat cu îngerul de viu.

Şi de-o să aibă ruga mea-nlesnire,
nu zic de sfînt, ci doar de slugă bună,
voi trage-n sus, pe firul ei subţire,
cît pot din neamul meu, ca pe-o arvună,
căci tot ce-am fost în lume, după fire,
se face-n cer o singură iubire.


 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan