Leul Ardealului s-a dus la Leul din Iuda PDF Imprimare Email
de Pr. Mihai-Andrei ALDEA

În Vechiul Testament s-a prevestit despre Leul din Iuda, Cel care va jefui Iadul de prada sa, Cel care va mânca popoarele duşmane Lui, va sfărâma oasele lor şi va săgeta pe toţi vrăjmaşii Săi. Această viziune a lui Mesia ca Împărat puternic şi pedepsitor, ca Împărat Judecător şi Mare Stăpân este, din păcate, aproape ştearsă din gândirea şi viaţa creştinilor de azi. Bolnavi de pietism şi de laşitatea murdară a celui care pupă tălpile străinilor şi îşi snopeşte fraţii, cei mai mulţi dintre cei care îşi spun azi creştini au uitat că sunt ostaşii Împăratului împăraţilor. În numele unei umilinţe doar cu numele creştină şi al unei toleranţe izvodite de Satana ei calcă neîncetat peste jertfele Sfinţilor lui Dumnezeu ca să se poată bucura cât mai mult de plăcerile păcatului. Trufia de a părea smerit este doborâtă numai de aceea de a nu lăsa pe alt creştin să pară mai mare, să aibă dreptate, să fie mai duhovnicesc. În asemenea ocean de cuminţei mai toate vocile cântă la unison până şi imnurile răzvrătirii împotriva sistemului, aşa cum îi învaţă sistemul, fără cea mai mică înţelegere a absurdităţii gestului. Şi curajul câtorva creştini care mai ştiu în ce cred este spurcat îndată şi în primul rând de „fraţii întru Hristos”, cu vorbe ca „trufie”, „bravadă”, „lipsă de smerenie” şi altele mai rele, uitându-se cu totul de viaţa şi mărturia sfinţilor din primele veacuri. Uitând şi astupându-şi urechile la glasul lui Hristos, Cel care a tot zis, „Îndrăzniţi!”, „Nu vă temeţi!”, „Dacă pe Mine m-au prigonit şi pe voi vă vor prigoni. În lume necazuri veţi avea, dar îndrăzniţi! Eu am biruit lumea!”. Cuminţeii vor o mărturie laşă, la firul ierbii, sau chiar sub el dacă se poate, un ascunziş de cârtiţă oarbă, ce iese din ascunzişuri numai noaptea şi nu se aude niciodată. Hristos însă, ce ne cere şi ne porunceşte? Uimitor! (pentru „cuminţei”)

Citeşte mai mult...
 
Dr. Pavel Chirilă despre Mitropolitul Bartolomeu Anania PDF Imprimare Email

SCURTĂ ŞI DE NEVOIE ADĂUGIRE

LA UN PREA-ATENT PANEGIRIC


Să-mi fie îngăduit să adaug cîteva cuvinte la trecerea în veşnicie a Mitropolitului Bartolomeu Anania, căci Înaltpreasfinţia sa a fost membru al Consiliului de Administraţie al Asociaţiei CHRISTIANA.
 
Aritmetica obişnuită numără operele literare şi pe cele teologice, face suma sau scăderea şi compară.
 
Eu cred că o operă teologică e mai mare ca toate şi nu poate fi nici scăzută, nici adunată, nici comparată.
 
Există creştini minunaţi (chiar în Sinodul Sfintei noastre Biserici) care nu au nici  operă literară, nici operă teologică, dar care slujesc Biserica prin lucrarea lor sfinţitoare, adică prin asceză şi duhul Sfinţilor Părinţi, în care se mişcă şi trăiesc.
 
Eu cred că Mitropolitul Bartolomeu nu doar „s-a înscris cu fidelitate în linia marilor ierarhi ortodocşi români...”, ci a fost un mare ierarh ortodox român, pe linia căruia ar putea să se înscrie şi alţii, şi chiar să devină.

Citeşte mai mult...
 
Intermezzo liric: Îmbătrînire PDF Imprimare Email
de Răzvan CODRESCU
 
Mă uit în jur cum toate-mbătrîniră
cu mine-odată-n strîmta mea odaie:
fotoliile-abia de mai respiră,
sofaua de la şale se îndoaie,

dulapul geme greu din balamale,
cuierul ciung s-a cam lăsat pe-o rînă,
perdelele s-au zdrenţuit la poale,
covorul paşii pleşuvit mi-ngînă.

O rană poartă masa la picior,
iar scaunele junghiuri în spătare,
pe rafturi cărţi din scoarţă-n scoarţă dor
şi-un ornic spart din limbi vîsleşte-arare.

Pereţii-s afumaţi pe la unghere,
au cam pălit tablourile-n cuie,
iar lămpile, cînd noaptea-n geam se cere,
mai chioare-mi par – şi leac mă tem că nu e...

Oglinda-n ape chipul meu îl joacă,
cu gura ştirbă şi cu barba sură,
şi mi se-arată-n fundul ei, posacă,
năluca morţii, ce din ochi mă fură...

Mă uit în jur şi mă străvăd în toate,
de mine iau ca de o boală-aminte
şi simt ca-n vis că trupul nu mai poate
să ţină-n chingi nici gînduri, nici cuvinte…

Spre uşă cat, dar nu mai am putere,
ci stau pe loc, cu brîncile cruciş…
Ce suflet am, de poate să mai spere
să iasă viu şi teafăr din desiş?!

N-a fost să fie azi… Mai este-o vreme
să ne-aşteptăm sorocul împreună…
Ne-ar fi aşa uşor de nu ne-am teme
şi-am crede morţii cît e ea de bună!

 
Leul în iarnă al Ardealului Ortodox PDF Imprimare Email
de Răzvan CODRESCU


În seara zilei de 31 ianuarie (ora 19.25), la Secţia de Terapie Intensivă a Clinicii Chirurgie I din Cluj-Napoca, s-a curmat aventura pămîntească a vlădicăi Bartolomeu, scriitorul Valeriu Anania, slujitorul fără preget al lui Dumnezeu şi al Limbii Româneşti. Pe 18 martie ar fi împlinit 90 de ani, dar voia dumnezeiască a fost să-i ridice mai din vreme crucea suferinţei şi să-l adauge în plină iarnă la neamul lui cel adormit.

Turpitudinea monumentală a televiziunii (ruşinii) noastre naţionale n-a întîrziat să pună început unei posterităţi confuze, ingrate şi indigne, prezentîndu-l, în loc de înfiorată pomenire, ca pe un “legionar” şi ca pe un “securist” ajuns în scaunul arhiepiscopal şi mitropolitan de la Cluj. Iată că insinuările sau deducţiile vicioase, pe care le-a răbdat creştineşte în iarna vieţii, îi războiesc sufletul şi după moarte. Nici lămuritoarele sale Memorii, nici fermele sale declaraţii publice, nici lipsa oricăror dovezi că ar fi săvîrşit ceva reprobabil ca “legionar” sau că ar fi făcut mai tîrziu “poliţie politică” n-au putut pune capăt voluptăţilor calomnioase ale abjecţiei ambiante. Din fericire, adevărata judecată nu aparţine oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care i-a dat robului Său Bartolomeu Valeriu ani îndelungaţi, putere şi har ca să-I tălmăcească Scripturile şi să-I păstorească turma, la răscruce de veacuri şi de milenii.

Citeşte mai mult...
 
Intermezzο liric: Athanasia PDF Imprimare Email
de Răzvan CODRESCU
 
Cînd Zeul tău e Timpul, te cred că te grăbeşti
şi moartea nu te iartă să stărui în visare,
dar chiar să-ţi fie graba de mii de ori mai mare,
e mult prea scurt veleatul făpturii pămînteşti.

E mult prea scurt veleatul făpturii pămînteşti
şi numai visul este în felul lui în stare
să ia pieptiş vecia şi mările stelare,
cu brîncile întinse spre cer ca nişte cleşti.

Cu brîncile întinse spre cer ca nişte cleşti,
noi dăm cu tifla morţii ca unei tîrfe care
prea mult ne ispiteşte şi prea puţin ne are,
din mila răstignitei iubiri dumnezeieşti.

Din mila răstignitei iubiri dumnezeieşti,
e-n noi atîta viaţă şi-atîta împăcare
cu cît mai grea e crucea ce-o ducem în spinare
şi-al cărei tîlc, iubito, tu nici nu ştii că eşti!
 
De acelaşi autor:

 
Întâlnirea duhovnicească cu Părintele Ghelasie PDF Imprimare Email

de Gabriela Moldoveanu,
tunsă în monahism cu numele de Hristofora

„Îţi este de ajuns harul Meu, căci puterea Mea
se desăvârşeşte în slăbiciune”
(2 Cor. 12, 9).

Lectura primelor cărţi despre isihasm ale Părintelui Ghelasie a fost pentru mine nu una de înţelegere, fiindcă nu pot spune că l-am înţeles conceptual, dar am aflat într-însele o sfinţenie chemătoare la adâncuri în mine însămi, pe care nu le bănuiam. Eram de cinci ani fiica duhovnicească a Părintelui Galeriu, după ani mulţi de yoga, şi reuşisem, cu înalta călăuzire în duh ioaneic a Părintelui, să ies din sistemul de gândire al Orientului păgân şi să înlocuiesc mantra cu Rugăciunea lui Iisus. Citeam asiduu scrierile filocalice şi traduceam „Puterea numelui” a P.S. Kallistos Ware.

Lectura cărţilor Părintelui Ghelasie a devenit o întâlnire cu Părintele însuşi în asemenea măsură încât pot spune că, fără a-i vedea chipul cu ochiul trupesc, l-am cunoscut personal. Cine a avut parte să trăiască o asemenea sfântă bucurie ştie ce vreau să spun.

Citeşte mai mult...
 
Două biografii: Moţa şi Marin PDF Imprimare Email


La 13 ianuarie 1937 cădeau la Majadahonda, lîngă Madrid, tinerii avocaţi români Ion I. Moţa şi Vasile Marin, membri marcanţi ai Mişcării Legionare, plecaţi ca voluntari pe frontul Războiului Civil din Spania (1936-1939) să lupte de partea lui Franco “pentru ce au crezut ei că este sfînt şi mare” (N. Iorga).
 
În ianuarie 2009 am postat sub titlul “Taina jertfei: cazul Moţa-Marin”, o expunere detaliată a faptelor de la sfîrşitul anului 1936 şi începutul anului 1937, precum şi a ecourilor pe care le-au avut în epocă. Cele ce urmează trebuie citite în continuarea expunerii respective (n-am mai reluat aici amănuntele privitoare la episodul spaniol şi la împrejurările morţii celor doi).
 
Cine au fost, priviţi mai îndeaproape, în devenirea vieţii lor, Moţa şi Marin?

Citeşte mai mult...
 
Apa în Sfintele Scripturi PDF Imprimare Email
de Pr. Mihai-Andrei Aldea 
Apa
 
 
Apă

Materie creată de Dumnezeu la început (Facerea 1.2), esențială pentru viață și, prin urmare, mult folosită în Credința lui Dumnezeu, atât în Vechiul cât și în Noul Testament (a se vedea și Apă sfințită).

Apa este simbol al puterii (lucrătoare) dumnezeiești, căci atunci când este liniștită este dătătoare de viață, ca la Facerea 13.10, iar atunci când este mânioasă este foarte distrugătoare, ca la Facerea 6.17, Isaia 8.8, 28.28.

Totodată apa este în Sfintele Scripturi și simbol al curăției, al harului și al sincerității, al spălării, al binecuvântării lui Dumnezeu șamd.

Un minunat simbol al puterii dumnezeiești și al nepătrunsului cutremurător al Dumnezeirii îl găsim, pentru apă, în Psalmi:

Adânc pe adânc cheamă în glasul căderii apelor Tale. Toate talazurile și valurile Tale peste mine au trecut. (Psalmi 41.9-10)

Citeşte mai mult...
 
Pe urmele lui Moş Crăciun PDF Imprimare Email


Sărbătorirea Naşterii Domnului (eveniment despre care Evangheliile nu oferă detalii cronologice) a fost rînduită de Biserică abia în secolul IV – iniţial pe 6 ianuarie (zi care, după teologii primelor veacuri, ar fi corespuns şi zilei a şasea a creaţiei, cînd Dumnezeu l-a făcut pe om), apoi pe 25 decembrie (zi a solstiţiului de iarnă după calendarul iulian, cînd în vechime se sărbătorea, în cadrul cultului lui Mithra, naşterea Soarelui – Natalis Solis Invictus). După noua dată (aleasă desigur şi pentru a contracara cultul mithraic şi Saturnaliile păgîne), Naşterea Domnului a fost celebrată pentru prima oară la Roma în 354, iar la Constantinopol în 375. Ea a fost ţinută multă vreme (la Vatican pînă în sec. XIII) şi ca început al anului bisericesc, indentificat cu Anul Nou.

La români, sărbătoarea poartă de timpuriu şi numele de Crăciun, predilect în mediile populare. Originea cuvîntului Crăciun este foarte controversată. S-au propus fel de fel de ipoteze etimologice (din latină, din geto-dacă, din slavă). Cea mai credibilă pare explicarea cuvîntului prin latina populară, anume prin creationem, “creaţie”, “naştere”, dar şi “copil” (Al. Rosetti). Al. Ciorănescu susţine această etimologie (căreia îi explică mulţumitor şi evoluţia fonetică), dar avertizează că trebuie pornit de la sensul de “copil” (Crăciunul ar fi fost o veche denumire a Pruncului Iisus), iar nu de la cel de “creaţie”, care ar contrazice flagrant dogma creştină (“născut, nu făcut”).

Citeşte mai mult...
 
Dante, «Purgatoriul», Cîntul XXII PDF Imprimare Email
Divina Comedie a lui Dante Alighieri

în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu





PURGATORIUL


Cîntul XXII



În brîul al cincilea, printre zgîrciţi şi risipitori, Dante şi Vergiliu întîlnesc umbra lui Staţiu (deşi Dante, ca majoritatea contemporanilor săi, îl confundă cu retorul „tuluzan” Lucius Statius Ursolus, din vremea lui Nero, aici e vorba de poetul Publius Papinius Statius, autorul poemelor Tebaida şi Achileida, ultimul neterminat, născut la Neapole şi trăitor în vremea lui Domiţian), care tocmai şi-a împlinit ispăşirea şi stă să urce spre cer. După ce, în Cîntul XXI, Staţiu făcuse plecăciune dinaintea Marelui Mantovan, pe care-l socoate maestrul său într-ale poeziei şi căruia mărturiseşte că ar fi rîvnit să-i fi fost contemporan, cei doi poeţi antici îşi continuă dialogul, în timp ce urcă împreună, cu Dante pe urmele lor, spre brîul al şaselea. Autorul Tebaidei mărturiseşte că s-a convertit în taină la creştinism şi datorită profeţiilor vergiliene. Autorul Bucolicelor (pomenite în text – v. 57) îi dă veşti lui Staţiu despre cîteva mari personaje (istorice sau mitologice) ale Antichităţii, aflate în Limb (printre care poeţii, aleşii Parnasului, în frunte cu Homer, grecul ce rămîne/ de Muze răsfăţat cum altul nu-i). Cîntul se încheie cu contemplarea unui copac simbolic, din frunzişul căruia o voce tainică enumeră pilde ilustre de cumpătare (mai ales biblice: Maica Domnului, proorocul Daniel, Ioan Botezătorul). Întregul cînt stă sub nostalgia „veacului de aur” (prima vîrstă, necoruptă, a umanităţii).

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan