7 ani de la săvârşirea părintelui Galeriu (II) PDF Imprimare Email

 
 
Părintele Galeriu
 
De la tinereţea fără bătrâneţe
la viaţa fără de moarte


Preoţii trec, bisericile rămîn… La “Sf. Silvestru”, biserica pe care Părintele Galeriu a prefăcut-o în frunte a parohiilor bucureştene din ultimul sfert de veac, evlavia îşi înalţă mai departe cîntările, iar bucuria praznicelor străluminează sufletele şi chipurile credincioşilor. Au însă mulţi dintre ei o strîngere de inimă, căci gîndul alunecă mereu, înfiorat, spre cel ce s-a mutat de la noi, dar al cărui duh continuă parcă să dea tîrcoale zidurilor ce au reverberat de atîtea ori la glasul lui ca un tunet suav. Iar afară, peste mormîntul cu flori întotdeauna proaspete, lumina îngenunchează ca spre o tainiţă a ei…

De un leat cu România împlinită între hotarele ei fireşti, Părintele Galeriu (21 noiembrie 1918 – 10 august 2003) a fost trimis s-o cheme, cu glas mare, din pustia acestui veac, la cealaltă împlinire, mai presus de hotarele Firii: împlinirea în Duh.
 
Dumnezeu n-a căutat la puţinătatea noastră şi ni l-a dăruit la vreme de cumpănă, ca să străbatem, agăţaţi de sutana lui de lumină, prin bezna de iad a comunismului. Chitul roşu a căutat să-l înghită în pîntecul lui cu zăbrele, dar Dumnezeu a vrut să fie vărsat afară, ca să strige prooroceşte, ca-ntr-o altă Ninive, dreptatea Celui Preaînalt.
 
La Biserica “Sf. Silvestru”, pe care a prefăcut-o în Templu suprem al Cetăţii, Părintele Galeriu s-a făcut pe sine cuvînt crucificat păstorilor şi turmei, răscumpărînd vremurile, cu smerită măreţie. Jertfa, ca temei de înviere, cum însuşi a spus-o, a fost pasiunea lui de o viaţă. Ca preot, ca duhovnic, ca profesor, ca orator public, pe Părintele Galeriu toată lumea îl asalta şi pentru toţi găsea o fărîmă de timp şi de tărie. În vremea din urmă părea obosit, dar se aprindea vorbind şi parcă o putere de sus pogora mereu asupra lui, însufleţindu-l. Zăbovea în el, atotprimenitoare, tinereţea fără bătrîneţe a harului…
 

Citeşte mai mult...
 
Lauda Sfintei Fecioare PDF Imprimare Email

CA ŞI IOV DE ALTĂDATĂ...

Ca şi Iov de altădată,
Plec grumazul sub durere,
Iar Fecioara Preacurată
Mă priveşte în tăcere.

Şi e tristă şi cernită,
Lacrimile-i stau să curgă:
„Ştiu că inima-ţi zdrobită
Nu mai ştie nici să plângă.

Ştiu şi ruga ta amară,
Chipul fără vină plâns,
Iar din lacrima de seară
Niciun strop nu mi-e ascuns.

Ştiu şi-a ta singurătate
Într-o lume ce-nvecheşte
Întuneric şi păcate;
Tâmpla lumii putrezeşte...

Dar prin lumea asta strâmbă,
Neştiut şi nentinat,
Treci şi n-o lăsa să-ţi frângă
Aripile spre înalt.

Cu-ntrebări de ne-ntrebat
N-ai să urci în veşnicie.
Ai o cruce de purtat.
Până când? Doar Domnul ştie.

Lasă-ţi fruntea-ntrebătoare
Pe grumazul lui de Tată
Şi aşteaptă cu răbdare
Ca şi Iov de altădată!“

Citeşte mai mult...
 
Ultima cuvântare publică a părintelui Calciu PDF Imprimare Email


În curînd, la Editura Christiana, va apărea cartea de debut a judecătorului şi teologului Lucian D. Popescu, intitulată Introducere în omiletica părintelui Gheorghe Calciu (Col. „Cruciaţii secolului XX”). Ucenic apropiat al părintelui (pe care l-a cunoscut în urmă cu aproape trei decenii), autorul se referă cu precădere la predicile adresate tinerilor, de la cele Şapte cuvinte către tineri din 1978 (care i-au adus 5 ani de închisoare şi exilul) pînă la ultima cuvîntare publică, ţinută la Cluj în toamna lui 2006, la solicitarea filialei locale a A.S.C.O.R., şi avînd ca temă rugăciunea. Acest cuvînt testamentar a fost înregistrat şi apoi transcris de pe bandă chiar de către autorul cărţii (care-l şi reproduce în Addenda, cu prezentarea întregului context). Textul a mai apărut în micul volum colectiv Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic şi şapte evocări, scos în 2007 tot de către Editura Christiana, dar celor care n-au ajuns să-l citească acolo li-l ofer postat şi aici (ca „arvună” pentru lectura integrală a Introducerii... aflate sub tipar). (Răzvan Codrescu)




“ŞI NU S-A RĂNIT DE PIATRĂ PICIORUL MEU...”

(Cuvînt practic şi mărturisitor despre rugăciune)


În toamna lui 2006, anul trecerii sale la Domnul, călătorind prin Duhul României, cum îi plăcea să spună, părintele Calciu a mers şi la Cluj, ca de obicei, pentru a se întîlni cu Mitropolitul Bartolomeu Anania şi cu profesorul Raul Volcinschi. Cu fiecare avea o afinitate specială.
 
Vedea în arhiereu o putere şi un chip prin care dreptatea hotărniceşte cele îngăduite de celelalte, o piatră de hat aşezată de sus pentru rînduiala sobornicească. Se întîlneau un ierarh şi un preot, doi fraţi de cruce, doi nevinovaţi ieşiţi din închisorile comuniste, doi înţelepţi pe care cetatea nu mai îndrăznea să îi prigonească, dar pe care veacul încă îi mai privea pieziş.

Citeşte mai mult...
 
7 ani de la săvârşirea părintelui Galeriu (I) PDF Imprimare Email

În urmă cu 7 ani, în ziua de 13 august 2003, piaţeta din faţa Bisericii „Sf. Silvestru“ din Bucureşti şi străzile din preajma ei erau înţesate de lume. Patriarh, mitropoliţi, episcopi, mulţi preoţi, intelectuali rafinaţi şi oameni simpli, studenţi teologi şi cerşetori, toţi îl petreceau pe ultimul drum pe cel care a fost Părintele lor duhovnicesc şi, putem spune fără ezitare, pe cel care a fost Părintele duhovnicesc al Bucureştiului mai bine de un sfert de secol. Slujba înmormîntării Părintelui Constantin Galeriu, prin amploarea sa, a fost asemenea unei ceremonii de canonizare. Astăzi, florile şi candelele ce străjuiesc mormîntul situat lângă biserică, pe latura de nord, mărturisesc evlavia şi dragostea oamenilor pentru cel care a fost una dintre cele mai vii conştiinţe creştine ale neamului românesc din secolul al XX-lea.
 
Pe 10 august 2010 s-au împlinit 7 ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Profesor Constantin Galeriu. S-a născut la 21 noiembrie 1918, în comuna Răcătău-Răzeşi din judeţul Bacău. A urmat cursurile Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe“ din Roman, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (avîndu-l ca îndrumător de licenţă pe marele profesor Nichifor Crainic). În anul 1973 a devenit doctor în Teologie. A fost preot paroh în mai multe sate, după care a devenit „spiritual“ la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1973-1974). Între anii 1974-1977 a fost lector, iar între anii 1977-1991 profesor titular la acelaşi institut. Din anul 1992 era profesor consultant şi conducător de doctorate la Universitatea Bucureşti. La 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor. A fost profesor la Universitatea din Tîrgovişte, unde a predat Teologie dogmatică, şi la Facultatea de Drept a Universităţii Ecologice din Capitală, unde a predat Istoria şi filosofia religiilor. Între 7 august şi 7 septembrie 1950, apoi între 16 august 1952 şi 26 octombrie 1953 a fost deţinut politic, pentru convingerile sale religioase şi umanitare. În contextul evenimentelor istorice din anii 1989-1990, în calitate de vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de membru în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, a militat deopotrivă pentru înnoirea, dezvoltarea şi stabilitatea Bisericii Ortodoxe Române. A fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Christiana“, preşedinte al Editurii „Harisma“, preşedinte al Asociaţiei „Sf. Stelian – copiii străzii“, preşedinte al Fundaţiei „Elena Doamna“, membru de onoare al Fundaţiei „Memoria“, preşedinte executiv al Asociaţiei „Frăţia Ortodoxă Română“. A fost distins cu numeroase premii şi distincţii, fiind şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti. Este autor a numeroase lucrări teologice.

Citeşte mai mult...
 
O istorie a "reeducărilor" PDF Imprimare Email

LA EDITURA CHRISTIANA A APĂRUT



ARGUMENT EDITORIAL

Despre monstruosul experiment concentraţionar comunist al aşa-numitei „reeducări”, început la Suceava, supralicitat la Piteşti şi apoi exportat – în forme mai puţin dure, dar nu mai puţin perverse – în mai toate închisorile şi lagărele de muncă din România anilor ‘50-‘60, s-a adunat, mai ales în ultimii 20 de ani, o bibliografie considerabilă, cu aportul unor numeroşi memorialişti, dar şi al unor cercetători profesionişti ai istoriei noastre recente*.
 
De cea mai tristă notorietate a rămas “fenomenul Piteşti”, unic – prin amestecul de bestial şi diabolic – nu numai la noi, ci în întreg spaţiul concentraţionar al fostului “lagăr socialist” central şi sud-est european. Începutul l-a făcut cartea publicată în Occident de regretatul Dumitru Bacu (1923-1997, fost deţinut politic el însuşi, fără a fi trecut însă personal prin “iadul” de la Piteşti): Piteşti – centru de reeducare studenţească, Madrid, 1963 (Colecţia Dacoromanica), reeditată – cu o prefaţă de pr. Gheorghe Calciu – în 1989 la Hamilton (Editura “Cuvântul Românesc”) şi în 1991 la Bucureşti (Editura Atlantida**), iar în 1971 tradusă şi în limba engleză (The Anti-Humans. Students “Reeducation” in Romanian Prisons, Ed. “Soldiers of the Cross”, Englewood, Colorado). Tot fără experienţa directă a faptelor au abordat subiectul un Paul Goma (mai ales în Les chiens de la mort, 1981; versiune rom. Patimile după Piteşti, 1990), un Virgil Ierunca (Fenomenul Piteşti, 1990) sau un Marcel Petrişor (Fortul 13, 1991; Secretul Fortului 13, 1994; La capăt de drum, 1997; Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi, 2008). Dintre cei care au scris din proprie experienţă, primul a fost – tot în Occident – Grigore Dumitrescu (Demascarea, 1978; reed. 1996; trad. fr. 1997).
 
Dintre mărturiile ulterioare apărute în volume se cuvin menţionate cu precădere cele ale lui Viorel Gheorghiţă (Et ego. Sărata-Piteşti-Gherla-Aiud, 1994), Dumitru Gh. Bordeianu (Mărturisiri din mlaştina disperării, 2 vol., 1995; reed. 2001, într-un singur volum) sau Octavian Voinea (Masacrarea studenţimii române în închisorile de la Piteşti, Gherla şi Aiud, 1996). Un deosebit impact au avut mai recent cartea lui Ioan Ianolide Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă (2006)*** şi volumul Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale şi ale altora (2007), ambele îngrijite la Sf. Mănăstire Diaconeşti, dar apărute la Bucureşti, sub egida Editurii Christiana. În pofida atîtor mărturii, documente şi analize, “fenomenul Piteşti” e totuşi departe de a fi fost elucidat sub toate aspectele lui.

Citeşte mai mult...
 
Crucea reeducării PDF Imprimare Email

La Editura Christiana este în curs de apariţie tulburătoarea sinteză a profesorului Constantin I. Stan intitulată Crucea reeducării. „Reeducările” de la Piteşti, Gherla, Aiud şi Canal în literatura de detenţie, care are următorul cuprins: Introducere; Cap. I – Începutul reeducării la închisorile din Suceava şi Tîrgşor; Cap. II – „Fenomenul Piteşti” sau apogeul reeducării; Cap. III – Exportul reeducării la Gherla, Aiud, Tîrgu Ocna sau Canal. Procesul; Cap. IV – Ultima reeducare: 1960-1964; Bibliografie; Postfaţă editorială (Răzvan Codrescu).

Reproduc aici, în chip de semnal, cîteva fragmente-cheie din capitolul al doilea al cărţii, referitoare mai ales la implicarea creştinismului în teroarea şi în rezistenţa cumplitei experienţe penitenciare cunoscute azi sub numele de „fenomenul Piteşti” (1949-1951). Am păstrat, în textele selectate, ortografia autorului. (R. C.)

„FENOMENUL PITEŞTI”
SAU APOGEUL REEDUCĂRII
(fragmente)

... Pentru foarte mulţi supravieţuitori, credinţa în Dumnezeu a constituit factorul principal al salvării din infernul piteştean. Relevând acest lucru, părintele Gheorghe Calciu susţine că „singura noastră salvare a fost rugăciunea. Sau te aruncai cu capul înainte în credinţă şi în rugăciune, sau rămâneai în afară şi ajungeai bolnav sufleteşte, nebun până la urmă, sau mureai. Nădejdea în oameni se spulberase, nădejdea în noi se spulberase. Nu mai rămânea decât nădejdea în Dumnezeu” (1).

Citeşte mai mult...
 
Apariţie editorială: Crucile pustiei. Poeme neptice PDF Imprimare Email

 A ieşit de sub tipar volumul



Cuprinsul volumului:

Întîiul poem neptic
PLÎNGEREA LUI AGAPIE SKETUL – 11

Al doilea poem neptic
LEGĂMÎNTUL TĂCERII – 19

Al treilea poem neptic
NIMIC ŞI NIMENI CÎNTĂ ÎN PUSTIE – 23

Citeşte mai mult...
 
Problema homosexualităţii – Comunicate Alianţa Familiilor din România PDF Imprimare Email

Alianţa Familiilor din România

 
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza


RETRACTAREA DE CĂTRE AMBASADA AFRICII DE SUD
A SCRISORII DE SUSŢINERE A PERVERSIUNILOR SEXUALE

După cum aţi fost informaţi anterior, în săptămâna perversiunilor sexuale desfăşurată acum o lună la Bucureşti, câteva ambasade au co-semnat o scrisoare de susţinere a practicanţilor acestor perversiuni, scrisoare prin care li se recomanda românilor în general să îi accepte. Scrisoarea a reprezentat un exemplu de amestec în treburile interne ale României şi o imixtiune în valorile de viaţă ale românilor.
 
Alianţa Familiilor din România (AFR) a remis note oficiale de protest adresate Ambasadei Marii Britanii şi Ambasadei Cehiei. Românii din SUA au făcut demersuri similare la Ambasada SUA de la Bucureşti, iar organizaţiile pro-familie din Canada la Ambasada Canadei de la Bucureşti. În plus, în ultimele săptămâni, AFR a purtat un dialog privat cu Ambasadorul Republicii Africii de Sud la Bucureşti, rugându-l să-şi ceară scuze pentru implicarea lui în acest incident de încălcare a suveranităţii noastre.

Citeşte mai mult...
 
Lăcaşul îngerilor PDF Imprimare Email

de Sorin PREDA


Undeva, la marginea Bucureştiului, există un loc de îngrijire şi mângâiere pentru bolnavii de cancer, cărora drumurile vieţii li se închid. Patronat de un om cu inima aprinsă de bunătate, dr. Pavel Chirilă, şi de un duhovnic care ştie să îmblânzească moartea, părintele Zosima, la Centrul "Sfânta Irina" iubirea ia chipul lui Dumnezeu

 
Priveşti în jur stingher şi îţi vine să mergi doar în vârful picioarelor. E limpede că eşti un intrus, că deranjezi. În aşezământul medical "Sfânta Irina", pe holuri sau în saloane, nimeni nu scoate o vorbă, cufundând micul spital de la marginea Bucureştiului într-o linişte grea şi prelungă, ca nopţile geroase ale unei ierni ce pare să nu se mai sfârşească.
 
La "Sfânta Irina", unde se îngrijesc bolnavii de cancer în stare terminală, durerea e la ea acasă – vie şi palpabilă. Cu puţin curaj, poţi pune mâna pe ea. În intensitatea ei acută, durerea are adâncime, culoare şi contur. E aspră şi are muchii ascuţite. Dincolo de ea, ca o binemeritată răsplată, se întâmplă ca pe unii bolnavi să-i aştepte la capăt lumina şi împăcarea sufletească, cu tot ce se cuvine a fi împlinit pentru marea pregătire a întâlnirii cu Dumnezeu.
 
La "Sfânta Irina", afli multe despre durere, singurătate, mângâiere şi speranţă. Afli, mai ales, despre credinţa în Dumnezeu. La "Sfânta Irina", nimeni nu-şi povesteşte viaţa cu cele bune sau rele ale ei, ci ascultă. În vecinătatea insistentă a morţii, aici se predă cea mai tăcută şi cutremurătoare lecţie de viaţă. Poate, ultima.

Citeşte mai mult...
 
Pr. Gheorghe Calciu despre mânie PDF Imprimare Email

„… soarele să nu apună peste mînia voastră.
Nici nu daţi loc diavolului” (Efeseni 4, 26-27).

Din experienţa mea personală, de duhovnic şi de observator al societăţii, constat că unul dintre păcatele endemice este astăzi mînia. Păcatul acesta poate avea aspecte personale, dar şi aspecte de grup. Pentru că una este mînia individului şi alta este mînia popoarelor, care poate duce la războaie distrugătoare, mai mult sau mai puţin îndelungate, dar purtate cu o cruzime pe care tehnica secolelor trecute nu o putea bănui. Aceste războaie moderne pot schimba geografia şi demografia lumii şi, fără îndoială, harta ei politică, favorizînd instalarea unor regimuri dictatoriale mondiale.
 
Mînia personală transformă inima omului dintr-o locuinţă a Sfîntului Duh într-o casă demonică, pentru că ea schimbă structura duhovnicească a sufletului, orientîndu-l spre zonele întunecate ale fiinţei umane. Istoria cunoaşte evenimente dezastruoase iscate din mînie, ca şi întîmplări tragice, care creează regrete şi deznădejdi în cel care s-a lăsat cuprins de ele.
 
Sfînta Scriptură se preocupă foarte intens de problema mîniei, deşi, luînd în considerare posibilitatea relaţiilor din timpurile mai vechi, înţelegem că motivele de mîniere erau mai puţin frecvente decît în vremea noastră, cînd fiinţele umane, prin creşterea densităţii populaţiei şi prin mijloacele de comunicare, restrîng la minimum spaţiul securităţii personale. Dar fără îndoială că apariţia mîniei stă, în cea mai mare măsură, în ispitirea pe care diavolul o încearcă asupra noastră, ştiind că mînia întunecă mintea şi înarmează limba şi mîna cu violenţe care rănesc grav, uneori iremediabil.

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan