7 ani de la săvârşirea părintelui Galeriu (I) PDF Imprimare Email

În urmă cu 7 ani, în ziua de 13 august 2003, piaţeta din faţa Bisericii „Sf. Silvestru“ din Bucureşti şi străzile din preajma ei erau înţesate de lume. Patriarh, mitropoliţi, episcopi, mulţi preoţi, intelectuali rafinaţi şi oameni simpli, studenţi teologi şi cerşetori, toţi îl petreceau pe ultimul drum pe cel care a fost Părintele lor duhovnicesc şi, putem spune fără ezitare, pe cel care a fost Părintele duhovnicesc al Bucureştiului mai bine de un sfert de secol. Slujba înmormîntării Părintelui Constantin Galeriu, prin amploarea sa, a fost asemenea unei ceremonii de canonizare. Astăzi, florile şi candelele ce străjuiesc mormîntul situat lângă biserică, pe latura de nord, mărturisesc evlavia şi dragostea oamenilor pentru cel care a fost una dintre cele mai vii conştiinţe creştine ale neamului românesc din secolul al XX-lea.
 
Pe 10 august 2010 s-au împlinit 7 ani de la trecerea la cele veşnice a Părintelui Profesor Constantin Galeriu. S-a născut la 21 noiembrie 1918, în comuna Răcătău-Răzeşi din judeţul Bacău. A urmat cursurile Seminarului Teologic „Sf. Gheorghe“ din Roman, apoi Facultatea de Teologie din Bucureşti (avîndu-l ca îndrumător de licenţă pe marele profesor Nichifor Crainic). În anul 1973 a devenit doctor în Teologie. A fost preot paroh în mai multe sate, după care a devenit „spiritual“ la Institutul Teologic Universitar din Bucureşti (1973-1974). Între anii 1974-1977 a fost lector, iar între anii 1977-1991 profesor titular la acelaşi institut. Din anul 1992 era profesor consultant şi conducător de doctorate la Universitatea Bucureşti. La 1 ianuarie 1990 a fost numit vicar administrativ al Arhiepiscopiei Bucureştilor. A fost profesor la Universitatea din Tîrgovişte, unde a predat Teologie dogmatică, şi la Facultatea de Drept a Universităţii Ecologice din Capitală, unde a predat Istoria şi filosofia religiilor. Între 7 august şi 7 septembrie 1950, apoi între 16 august 1952 şi 26 octombrie 1953 a fost deţinut politic, pentru convingerile sale religioase şi umanitare. În contextul evenimentelor istorice din anii 1989-1990, în calitate de vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor şi de membru în Grupul de Reflecţie pentru Înnoirea Bisericii, a militat deopotrivă pentru înnoirea, dezvoltarea şi stabilitatea Bisericii Ortodoxe Române. A fost preşedinte de onoare al Ligii Culturale a Românilor de Pretutindeni, membru în Comisia Naţională UNESCO, membru fondator şi preşedinte de onoare al Asociaţiei Filantropice Medical-Creştine „Christiana“, preşedinte al Editurii „Harisma“, preşedinte al Asociaţiei „Sf. Stelian – copiii străzii“, preşedinte al Fundaţiei „Elena Doamna“, membru de onoare al Fundaţiei „Memoria“, preşedinte executiv al Asociaţiei „Frăţia Ortodoxă Română“. A fost distins cu numeroase premii şi distincţii, fiind şi Doctor Honoris Causa al Universităţii Ecologice din Bucureşti. Este autor a numeroase lucrări teologice.

Citeşte mai mult...
 
O istorie a "reeducărilor" PDF Imprimare Email

LA EDITURA CHRISTIANA A APĂRUT



ARGUMENT EDITORIAL

Despre monstruosul experiment concentraţionar comunist al aşa-numitei „reeducări”, început la Suceava, supralicitat la Piteşti şi apoi exportat – în forme mai puţin dure, dar nu mai puţin perverse – în mai toate închisorile şi lagărele de muncă din România anilor ‘50-‘60, s-a adunat, mai ales în ultimii 20 de ani, o bibliografie considerabilă, cu aportul unor numeroşi memorialişti, dar şi al unor cercetători profesionişti ai istoriei noastre recente*.
 
De cea mai tristă notorietate a rămas “fenomenul Piteşti”, unic – prin amestecul de bestial şi diabolic – nu numai la noi, ci în întreg spaţiul concentraţionar al fostului “lagăr socialist” central şi sud-est european. Începutul l-a făcut cartea publicată în Occident de regretatul Dumitru Bacu (1923-1997, fost deţinut politic el însuşi, fără a fi trecut însă personal prin “iadul” de la Piteşti): Piteşti – centru de reeducare studenţească, Madrid, 1963 (Colecţia Dacoromanica), reeditată – cu o prefaţă de pr. Gheorghe Calciu – în 1989 la Hamilton (Editura “Cuvântul Românesc”) şi în 1991 la Bucureşti (Editura Atlantida**), iar în 1971 tradusă şi în limba engleză (The Anti-Humans. Students “Reeducation” in Romanian Prisons, Ed. “Soldiers of the Cross”, Englewood, Colorado). Tot fără experienţa directă a faptelor au abordat subiectul un Paul Goma (mai ales în Les chiens de la mort, 1981; versiune rom. Patimile după Piteşti, 1990), un Virgil Ierunca (Fenomenul Piteşti, 1990) sau un Marcel Petrişor (Fortul 13, 1991; Secretul Fortului 13, 1994; La capăt de drum, 1997; Trecute vieţi de domni, de robi şi de tovarăşi, 2008). Dintre cei care au scris din proprie experienţă, primul a fost – tot în Occident – Grigore Dumitrescu (Demascarea, 1978; reed. 1996; trad. fr. 1997).
 
Dintre mărturiile ulterioare apărute în volume se cuvin menţionate cu precădere cele ale lui Viorel Gheorghiţă (Et ego. Sărata-Piteşti-Gherla-Aiud, 1994), Dumitru Gh. Bordeianu (Mărturisiri din mlaştina disperării, 2 vol., 1995; reed. 2001, într-un singur volum) sau Octavian Voinea (Masacrarea studenţimii române în închisorile de la Piteşti, Gherla şi Aiud, 1996). Un deosebit impact au avut mai recent cartea lui Ioan Ianolide Întoarcerea la Hristos. Document pentru o lume nouă (2006)*** şi volumul Viaţa Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale şi ale altora (2007), ambele îngrijite la Sf. Mănăstire Diaconeşti, dar apărute la Bucureşti, sub egida Editurii Christiana. În pofida atîtor mărturii, documente şi analize, “fenomenul Piteşti” e totuşi departe de a fi fost elucidat sub toate aspectele lui.

Citeşte mai mult...
 
Crucea reeducării PDF Imprimare Email

La Editura Christiana este în curs de apariţie tulburătoarea sinteză a profesorului Constantin I. Stan intitulată Crucea reeducării. „Reeducările” de la Piteşti, Gherla, Aiud şi Canal în literatura de detenţie, care are următorul cuprins: Introducere; Cap. I – Începutul reeducării la închisorile din Suceava şi Tîrgşor; Cap. II – „Fenomenul Piteşti” sau apogeul reeducării; Cap. III – Exportul reeducării la Gherla, Aiud, Tîrgu Ocna sau Canal. Procesul; Cap. IV – Ultima reeducare: 1960-1964; Bibliografie; Postfaţă editorială (Răzvan Codrescu).

Reproduc aici, în chip de semnal, cîteva fragmente-cheie din capitolul al doilea al cărţii, referitoare mai ales la implicarea creştinismului în teroarea şi în rezistenţa cumplitei experienţe penitenciare cunoscute azi sub numele de „fenomenul Piteşti” (1949-1951). Am păstrat, în textele selectate, ortografia autorului. (R. C.)

„FENOMENUL PITEŞTI”
SAU APOGEUL REEDUCĂRII
(fragmente)

... Pentru foarte mulţi supravieţuitori, credinţa în Dumnezeu a constituit factorul principal al salvării din infernul piteştean. Relevând acest lucru, părintele Gheorghe Calciu susţine că „singura noastră salvare a fost rugăciunea. Sau te aruncai cu capul înainte în credinţă şi în rugăciune, sau rămâneai în afară şi ajungeai bolnav sufleteşte, nebun până la urmă, sau mureai. Nădejdea în oameni se spulberase, nădejdea în noi se spulberase. Nu mai rămânea decât nădejdea în Dumnezeu” (1).

Citeşte mai mult...
 
Apariţie editorială: Crucile pustiei. Poeme neptice PDF Imprimare Email

 A ieşit de sub tipar volumul



Cuprinsul volumului:

Întîiul poem neptic
PLÎNGEREA LUI AGAPIE SKETUL – 11

Al doilea poem neptic
LEGĂMÎNTUL TĂCERII – 19

Al treilea poem neptic
NIMIC ŞI NIMENI CÎNTĂ ÎN PUSTIE – 23

Citeşte mai mult...
 
Problema homosexualităţii – Comunicate Alianţa Familiilor din România PDF Imprimare Email

Alianţa Familiilor din România

 
Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucureşti
Tel. 0745.783.125 Fax 0318.153.082
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza


RETRACTAREA DE CĂTRE AMBASADA AFRICII DE SUD
A SCRISORII DE SUSŢINERE A PERVERSIUNILOR SEXUALE

După cum aţi fost informaţi anterior, în săptămâna perversiunilor sexuale desfăşurată acum o lună la Bucureşti, câteva ambasade au co-semnat o scrisoare de susţinere a practicanţilor acestor perversiuni, scrisoare prin care li se recomanda românilor în general să îi accepte. Scrisoarea a reprezentat un exemplu de amestec în treburile interne ale României şi o imixtiune în valorile de viaţă ale românilor.
 
Alianţa Familiilor din România (AFR) a remis note oficiale de protest adresate Ambasadei Marii Britanii şi Ambasadei Cehiei. Românii din SUA au făcut demersuri similare la Ambasada SUA de la Bucureşti, iar organizaţiile pro-familie din Canada la Ambasada Canadei de la Bucureşti. În plus, în ultimele săptămâni, AFR a purtat un dialog privat cu Ambasadorul Republicii Africii de Sud la Bucureşti, rugându-l să-şi ceară scuze pentru implicarea lui în acest incident de încălcare a suveranităţii noastre.

Citeşte mai mult...
 
Lăcaşul îngerilor PDF Imprimare Email

de Sorin PREDA


Undeva, la marginea Bucureştiului, există un loc de îngrijire şi mângâiere pentru bolnavii de cancer, cărora drumurile vieţii li se închid. Patronat de un om cu inima aprinsă de bunătate, dr. Pavel Chirilă, şi de un duhovnic care ştie să îmblânzească moartea, părintele Zosima, la Centrul "Sfânta Irina" iubirea ia chipul lui Dumnezeu

 
Priveşti în jur stingher şi îţi vine să mergi doar în vârful picioarelor. E limpede că eşti un intrus, că deranjezi. În aşezământul medical "Sfânta Irina", pe holuri sau în saloane, nimeni nu scoate o vorbă, cufundând micul spital de la marginea Bucureştiului într-o linişte grea şi prelungă, ca nopţile geroase ale unei ierni ce pare să nu se mai sfârşească.
 
La "Sfânta Irina", unde se îngrijesc bolnavii de cancer în stare terminală, durerea e la ea acasă – vie şi palpabilă. Cu puţin curaj, poţi pune mâna pe ea. În intensitatea ei acută, durerea are adâncime, culoare şi contur. E aspră şi are muchii ascuţite. Dincolo de ea, ca o binemeritată răsplată, se întâmplă ca pe unii bolnavi să-i aştepte la capăt lumina şi împăcarea sufletească, cu tot ce se cuvine a fi împlinit pentru marea pregătire a întâlnirii cu Dumnezeu.
 
La "Sfânta Irina", afli multe despre durere, singurătate, mângâiere şi speranţă. Afli, mai ales, despre credinţa în Dumnezeu. La "Sfânta Irina", nimeni nu-şi povesteşte viaţa cu cele bune sau rele ale ei, ci ascultă. În vecinătatea insistentă a morţii, aici se predă cea mai tăcută şi cutremurătoare lecţie de viaţă. Poate, ultima.

Citeşte mai mult...
 
Pr. Gheorghe Calciu despre mânie PDF Imprimare Email

„… soarele să nu apună peste mînia voastră.
Nici nu daţi loc diavolului” (Efeseni 4, 26-27).

Din experienţa mea personală, de duhovnic şi de observator al societăţii, constat că unul dintre păcatele endemice este astăzi mînia. Păcatul acesta poate avea aspecte personale, dar şi aspecte de grup. Pentru că una este mînia individului şi alta este mînia popoarelor, care poate duce la războaie distrugătoare, mai mult sau mai puţin îndelungate, dar purtate cu o cruzime pe care tehnica secolelor trecute nu o putea bănui. Aceste războaie moderne pot schimba geografia şi demografia lumii şi, fără îndoială, harta ei politică, favorizînd instalarea unor regimuri dictatoriale mondiale.
 
Mînia personală transformă inima omului dintr-o locuinţă a Sfîntului Duh într-o casă demonică, pentru că ea schimbă structura duhovnicească a sufletului, orientîndu-l spre zonele întunecate ale fiinţei umane. Istoria cunoaşte evenimente dezastruoase iscate din mînie, ca şi întîmplări tragice, care creează regrete şi deznădejdi în cel care s-a lăsat cuprins de ele.
 
Sfînta Scriptură se preocupă foarte intens de problema mîniei, deşi, luînd în considerare posibilitatea relaţiilor din timpurile mai vechi, înţelegem că motivele de mîniere erau mai puţin frecvente decît în vremea noastră, cînd fiinţele umane, prin creşterea densităţii populaţiei şi prin mijloacele de comunicare, restrîng la minimum spaţiul securităţii personale. Dar fără îndoială că apariţia mîniei stă, în cea mai mare măsură, în ispitirea pe care diavolul o încearcă asupra noastră, ştiind că mînia întunecă mintea şi înarmează limba şi mîna cu violenţe care rănesc grav, uneori iremediabil.

Citeşte mai mult...
 
Despre Eminescu PDF Imprimare Email
de Acad. Virgil CÂNDEA
(text reprodus din revista
Puncte cardinale, mai 2000)
 


GLOSSE LA “FEREŞTILE GÎNDIREI”

I

Cercetarea locului ocupat de vechiul scris românesc în formaţia intelectuală şi în opera lui Mihai Eminescu a însemnat, pe bună dreptate, o constantă preocupare pentru biografii şi exegeţii Poetului. Fiecare dovadă nouă privind achiziţii şi lecturi de cărţi sau manuscrise vechi, de împrumuturi lexicale sau de motive din acestea ducea la o mai profundă integrare a creaţiei eminesciene în tradiţia literelor şi gîndirii româneşti şi, totodată, prin ele, în venerabila cultură a Europei orientale.
 
Valorosul studiu din 1955 al profesorului Al. Elian – “Eminescu şi vechiul scris românesc” [1] – reprezintă neîndoielnic contribuţia fundamentală în cercetarea – încă deschisă – a problemei. Ne referim atît la recapitularea informaţiilor anterioare, întreprinsă cu erudiţia şi sagacitatea proprii cărturarului, cît şi la semnalarea importantului număr de codici din colecţia Poetului, ignoraţi în rafturile Bibliotecii Academiei şi restituiţi, abia după o jumătate de secol, cercetătorilor, printr-o laborioasă şi pasionantă anchetă. În felul acesta, nu numai că se înmulţeau argumentele referitoare la un Eminescu cultivator şi continuator al tradiţiilor noastre literare medievale [2], dar, mai cu seamă, se oferea spre explorarea cercetătorilor vocabularului, stilului şi motivelor Poetului încă un bogat “grînar”, după expresia regretatului Perpessicius.

Citeşte mai mult...
 
Readucerea zarafilor în Templu? PDF Imprimare Email
Autor: Pr. prof. dr. Mihai VALICĂ

 
CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI
între împlinire, dileme morale şi deziluzie
 

1. Soluţia hristică – atitudine duhovnicească împotriva crizei

Comunicatul de presă al Patriarhiei Române, referitor la mulţumirile aduse credincioşilor pentru susţinerea financiară a bisericilor în construcţie [1], arată clar că principalii contribuabili sunt credincioşii, iar Statul susţine, pe alocuri, cu sume simbolice comparativ cu contribuţia filantropică proprie a BOR [2], precum şi prin parteneriatul social-diaconal încheiat cu Statul, conform art. 29 din Constituţie şi a Legii nr. 489/2006.
 
Potrivit legilor în vigoare, Biserica Ortodoxă Română nu se substituie Statului, ci, prin mijloace specifice, contribuie la coeziunea şi pacea socială, la identificarea de soluţii concrete şi realiste spre a depăşi grava criză economică şi financiară. În acest context, Patriarhia Română propune ca soluţie anticriză: următoarele mijloace spirituale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depăşi “orice fel de criză”[3]:
 
1. predicarea permanentă a Evangheliei păcii şi a iubirii faţă de aproapele;
2. îndreptarea morală a celor ce ne conduc [4];
3. o “credinţă tare şi cooperare cu scop sfânt” prin construcţia de biserici [5];
4. “prin sporirea credinţei, a rugăciunii şi cooperării pentru a finaliza un lăcaş de cult care adună oameni, care sunt învăţaţi să se respecte şi să se ajute reciproc” etc. [6].

Citeşte mai mult...
 
Falsul zeu al toleranţei PDF Imprimare Email

Autor: Marius MANTA


Îmi revin în minte, din ce în ce mai des, fericiţii ani de după 1989, mai precis acea perioadă de graţie de-a lungul căreia mai multe edituri începuseră să tipărească literatură religioasă de calitate. În sfârşit, aveam de-a face cu texte ce îţi propuneau o micro-istorie a receptării lor, adesea cu un aparat critic ce se dovedea a fi util. Mai mult, librăriile erau asaltate de oameni ce rămăseseră din nefericire în afara aerului puternic al creştinismului autentic, dar care, acum, probau o certă nevoie de a-şi găsi modele. Iar când aflai Dogmatica lui Stăniloae (a mi se scuza familiaritatea!) ori setul complet Vieţile sfinţilor, cât şi Filocalia, te puteai considera un fericit. Circulau casete, compact-discuri, înregistrări video mai mult sau mai puţin clandestine, conturând nevoia evidentă a aceloraşi oameni de a rămâne în căutarea Adevărului. Până şi câteva din instituţiile de prestigiu admiteau, ba chiar girau un schimb de idei firesc şi netrucat, având în centru figuri monahale emblematice.

Această perspectivă fi-va, desigur, una eminamente subiectivă! Şi totuşi, reîntâlnindu-mi câţiva din prietenii de odinioară, am fost bucuros surprins de faptul că mai toţi, după măsura priceperii, au rămas cu o gândire vie, neinteresată de a pedepsi, de a înfiera, ci în primul rând de a restabili echilibrul, de a compensa răul prin fapte, idei, atitudini etc. Cu timpul, într-un firesc al lumii de azi, majoritatea ne-am abătut de la setul de principii declarate în gura mare, în primii ani de libertate. Interveniseră alte calcule, ne afundasem prin alte cotloane, căzusem, abdicasem dar parcă mai mereu am avut şansa de a ne redescoperi printr-un Altul, venit la momentul oportun. Se pare că ne-a fost îngăduită smerenia de a privi în direcţia potrivită.

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL

Cele mai citite articole


Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79

Warning: Creating default object from empty value in /home/redi2001/public_html/modules/mod_mostread/helper.php on line 79
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan