Doctorul Paulescu – 140 de ani de la naştere (I) PDF Imprimare Email
Pe 30 octombrie 2009 se împlinesc 140 de ani de la naşterea doctorului Nicolae C. Paulescu (1869-1931), adevăratul descoperitor al insulinei (pe care el o numise pancreină) şi «cel mai mare interpret ştiinţific al divinităţii» (formulă prin care l-a definit colaboratorul şi editorul său interbelic dr. V. Trifu, dar care a fost larg colportată mai ales de Părintele Galeriu, mare admirator al doctorului Paulescu).

Voi posta aici, cu acest prilej, o serie de texte de şi despre Nicolae C. Paulescu (texte care se regăsesc şi în crestomaţia intitulată Doctorul Nicolae C. Paulescu sau Ştiinţa mărturisitoare, apărută în 2002 la Editura Christiana şi care în curînd va apărea într-o a doua ediţie, revizuită şi adăugită). (R. C.)




DOCTORUL NICOLAE C. PAULESCU
SAU ŞTIINŢA LUI SCIO DEUM ESSE *



“Vin deci să aduc înţelepciunii infinite
prinosul de adoraţie al ştiinţei vieţii”.

(Nicolae C. Paulescu)


Fiecare epocă, de cînd lumea, şi-a avut preju­de­căţile ei. Ceea ce numim mentalităţi sînt, în primul rînd, sinteze colective ale prejudecăţilor dominante într-un anu­­­­mit moment istoric. Mentalitatea modernă, pe lîngă prejudecata că nu ar mai avea prejudecăţi, se defineşte prin alte cîteva apriorisme generale şi cronicizate: exal­tarea raţiunii, a individului, a progresului etc. La rînd cu acestea (şi în strînsă legătură cu ele) stă prejudecata incompatibilităţii între adevărul ştiinţific şi adevărul religios, între valorile credinţei şi valorile cunoaşterii. Adevărurile se extrag raţional şi experimental, dintr-o rea­litate limitată la imediatul empiric. Lumea este conju­rată să răspundă schemelor noastre mentale şi posibi­lităţilor tehnice de care dispunem. Tot ceea ce nu intră în aceste cadre de recepţie şi interpretare, adică în sistemul curent de prejudecăţi, ofensează sau sperie. Spiritul rătă­ceşte printre fenomene, ignorînd esenţele. Efectele sînt înregistrate cu meticulozitate, dar cauzalitatea este în su­fe­­rinţă: adevăratele cauze sînt confundate, cel mai ade­sea, cu condiţiile favorizante ale fenomenelor. Fizicul tri­umfă asupra metafizicului, fără scrupule şi fără com­plexe. Într-o lume atât de suficientă sieşi, de Dumnezeu nu mai este nici nevoie, nici loc. Cum observa un Saint-Exupéry, “oa­­menii pierd esenţialul şi ignoră ceea ce au pierdut”. Ră­­mîne doar mirarea difuză că, după atîta cumul de “deş­teptă­ciu­ne” şi “progres ştiinţific”, lumea, în loc să se pre­facă în “pa­­ra­dis”, aduce tot mai mult a “infern”!

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan