Plinătatea timpului pascal PDF Imprimare Email
 

Ciclul pascal, pe care evlavia creştină îl parcurge an de an, se întinde de fapt de la începutul Postului Mare şi pînă la Rusalii, dar centrul lui, receptat şi trăit cu precădere ca “timp pascal”, îl constituie cele două săptămîni consecutive de la Florii la Duminica Tomii, ce încadrează marele praznic al Învierii: Săptămîna Patimitor (a tristeţii cernite) şi Săptămîna Luminată (a bucuriei radioase). Această plinătate a timpului pascal e punctată, evanghelic şi iconic, în cele ce urmează. 


Învierea lui Lazăr (fratele Martei şi Mariei), cinstită în ajunul Floriilor (Sîmbăta lui Lazăr - mare zi de pomenire a morţilor), constituie un preludiu important al Învierii Domnului. Troparul sărbătorii spune: “Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţînd-o, pe Lazăr l-ai înviat, Hristoase, Dumnezeule”. Dojenind-o pe Marta pentru îndoiala ei (“Nu ţi-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” – Ioan 11, 40), Domnul pune să se ridice piatra de la gura mormîntului şi-l strigă cu glas mare pe cel de patru zile aşezat în el: “Lazăre, vino afară!” (Ioan 11, 43). Şi mortul iese viu la lumină, făcându-i să se cutremure pe toţi cei de faţă, iar pe arhierei şi pe farisei să zică: “Ce ne facem, pentru că Omul Acesta săvîrşeşte multe minuni?” (Ioan 11, 47).

Citeşte mai mult...
 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan