Lazăr sau vremea dintre valuri (piesă de teatru într-un act) Imprimare

Autor: Mihai Gavril

Editura Christiana, București, 2014

Amintind de teatrul absurdului – şi mai ales de piesa lui Eugen Ionescu Ucigaş fără simbrie, cu celebrul discurs electoral al Coanei Pipa –, piesa lui Mihail Gavril este o parabolă parodică a democraţiei demagogice, dar şi a alienării existenţiale a omului rămas fără memorie şi fără transcendenţă.
Creştinul este familiarizat cu alegoria perpetuată în Pidalion a Bisericii ca o corabie ce străbate talazurile lumii spre limanul mîntuirii. Cînd se pierde însă relaţia vie cu Dumnezeu, „nodul divin care leagă lucrurile”, şi la nivel personal, şi la nivel comunitar, Arca Învierii devine Corabie a Nebunilor, iar restul mesianic de umanitate, întruchipat aici de Lazăr, smeritul vindecător (de la numele evanghelic Lazăr vine şi cuvântul lazaret), retrăieşte drama răstignirii. Dar jertfa şi plînsul sînt început al vindecării/mîntuirii: „Corabia aceasta este un spital în care trăiesc oameni în curs de vindecare. Cine ştie – scapă!”. Împărăţia este, de fapt, înlăuntrul fiecăruia, iar descoperirea ei este marele pariu perpetuu al veacului cu veşnicia. (Răzvan Codrescu)

Volum broşat, 64 pagini, format 11x20