Nimic şi nimeni cîntă în pustie Imprimare

de Răzvan CODRESCU
(poem neptic)

Nimic pe lumea asta nu-i mai greu
decît să-l rabde fratele pe frate:
ne-a pedepsit amarnic Dumnezeu
să fim atîţia cînd avem păcate!

Cu cît puieşte rău-n fiecare,
cu-atîta parcă ne-nmulţim buluc
şi moartea dacă n-ar avea-ndurare,
ar fi pămîntul ca un iad năuc.

De-aceea nu-i virtute mai deplină
decît să rabzi nu singur, ci-ntre mulţi,
să te smereşti de tine ca de-o vină,
să nu vorbeşti mai mult decît s-asculţi...

Fugiţi pe-aici, trăim din amăgire,
nici singuri cuc, nici între fraţi grămadă,
căci n-ai cu trupul cum fugi de fire,
nici nu-i din cer ceva să nu se vadă...

Prea dăm pe şarpe vina pentru toate
şi nu vedem ce şerpi ajunsem noi,
că de-ar pieri a dracilor cetate,
am ridica-o singuri înapoi!

 


Doar Tu eşti, Doamne, pîn’ la capăt bun
şi crezi în noi mai mult ca noi în Tine,
şi ne iubeşti pe toţi ca un nebun,
şi speri ce nouă nu ni se cuvine.

De cruce spînzuri ca de-un vis divin,
durere iei şi dărui bucurie,
Te întrupezi din pîine şi din vin
şi glasul Tău ne strigă din pustie.

Dar şi pe-aici de-a stînga-s dracii gloată,
de-a dreapta-s fraţii care vor cuvînt,
şi nici pustia nu-i ce-a fost odată,
cînd Te tîrai cu slava pe pămînt.

Nu pentru mine, Doamne, că-s nimic,
nici pentru lumea beznelor de-afară,
ci numai pentru Tine mai ridic
o rugă-n duh, la ceasul meu de sară.

Şi strig ca nimeni: „Scapă-mă de tot
şi umple ochi acest pustiu din mine,
şi dă-mi atîta har încît să pot
s-apun părtaş luminii Tale line.

Să nu mai am de Tine-n mine loc
şi să mă uit pe limba Ta divină,
ca altceva să nu mai fiu deloc
şi vrejul veşniciei să mă ţină”.

Aşa mă rog şi doar pe jumătate
pricep eu însumi cîte-n taină-Ţi cer,
murind mereu c-un gînd care mă bate
şi înviind mereu c-un dor stingher...

De-s mort sau viu, e totu-n ghicitură,
dar vor crăpa oglinzile pe rînd
şi-o fi în mine-atîta nemăsură
că-n slava Ta mă voi topi arzînd...

Şi s-or topi în slava-Ţi miriade,
în cîţi Adam s-a ţăndărit prin vremi,
şi numai Tu vei şti precum se cade
pe-un singur nume, Doamne, să ne chemi!