Un studiu (citat și de Știrile TV) realizat de Transnational Institute pentru Comisia Europeană arată că 30% din terenul arabil al României aparține unor cetățeni străini din state ale Uniunii Europene, iar 10% unor persoane – fizice sau juridice – din alte state. Străinii dețin, așadar, aproximativ 40% din suprafața arabilă a țării! Conform unui raport realizat pentru Comisia europeană de agricultură, 5,3 milioane de hectare de teren arabil sînt exploatate de neromâni.

Mai mult decît atît, datele Eurostat arată că România este țara cu cel mai ieftin teren arabil din spațiul intracomunitar. Olanda a avut în anul 2016 cel mai ridicat preț din Uniunea Europeană la achiziționarea unui hectar de teren arabil, 63.000 euro, pe cînd România se află la celălalt pol, cu o medie de... 1958 euro pe hectar! Nu numai că ne vindem la greu, dar ne vindem ieftin, ca niște curve expirate.

Potrivit studiului comandat de Comisia Europeană, firmele care au suprafețe uriașe de teren reprezintă o amenințare în creștere atît pentru agricultura familială, cît și pentru economia locală în ansamblul ei.

De altfel, chiar unii deputați și europarlamentari români au tras un semnal de alarmă asupra faptului că dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole nu este reglementat mai strict. Deputatul Daniel Gheorghe avertizează că vînzarea masivă a terenurilor către cetățeni străini se transformă treptat într-o amenințare la adresa securității alimentare (și nu numai) a României, iar europarlamentarul PNL Daniel Buda spune că românii vor ajunge în curînd „căpșunari la ei acasă”, dacă nu se intervine legislativ. Dar cine să intervină cîtă vreme România este condusă de către „penali”, adică chiar de către cei care au fost, de la Iliescu la Dragnea, complicii pe bani grei ai acestor masive înstrăinări de pămînt, fără precedent pe măsură în istoria Europei?!

„Nu ne vindem țara”? Dar iată că tocmai asta am făcut, facem și sîntem predispuși a face în continuare, cîtă vreme nu se vor lua măsuri legislative clare și severe (cum s-a întîmplat, bunăoară, în Ungaria, ca să ne referim la cazul cel mai recent).

Noii proprietari străini ai pămîntului românesc (în primul rînd ai celui arabil, dar nu numai) sînt unguri, evrei, arabi, chinezi, nemți, francezi, italieni, ruși, ucrainieni etc. Nu știm exact procentul fiecăruia, dar un lucru e cert: România este din ce în ce mai puțin a românilor, iar această situație n-ar fi fost posibilă fără complicitățile locale – politice și juridice, individuale sau instituționale. Nu în primul rînd străinii care profită trebuie arătați cu degetul, ci românii trădători de neam și de țară – pe care noi înșine i-am „girat”, prin vot sau prin nepăsare, de 30 de ani încoace. România – sau ceea ce a mai rămas din ea – nu-i atît victima profitorilor și „conspiratorilor” din afară, cît a escrocilor și iresponsabililor dinăuntru, cărora nu le-a mai rămas mult ca să ne scoată definitiv din istorie – ca stat și ca națiune.

Răzvan CODRESCU