Panegiric alcătuit de pr. Vasile Gordon (sursa)
„Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul!...Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei!” (Apocalipsă 14, 13)
Peste puține minute se va săvârși slujba înmormântării bunului creștin, Adolf Marian Vasile, (video Lumea Credinței) cunoscut îndeobște cu numele de scriitor, Răzvan Codrescu.
Fiind în Ardeal, acum, așadar în imposibilitate de a participa la slujbă, transmit pe această cale câteva simțăminte, în puține cuvinte, dar din toată inima. Slujitorii și enoriașii Bisericii Sf. Ilie-Gorgani îi vor purta o vie recunoștință, pentru atașamentul lui sincer și prietenesc față de comunitatea noastră parohială, arătat mai ales față de foștii deținuți politici și familiile acestora. A fost prezent la multe dintre parastasele săvârșite pentru cei care au sfârșit în închisorile comuniste, ori au trecut în veșnicie după aceea.
La unele dintre slujbe a fost invitat să rostească un cuvânt de mângâiere și a vorbit întotdeauna impecabil: concis, cu date biografice precise, într-o limbă română de mare frumusețe și vioiciune stilistică. De altfel, se numără printre puținii intelectuali români contemporani care au scris ori au vorbit și despre foștii deținuți politici legionari, dar nu din informații urechiste ori contrafăcute, ci din surse de mâna întâi, între care convorbiri și interviuri directe cu nenumărați bătrâni legionari, membri ai comunității noastre parohiale și nu numai. În acest sens, familia noastră îi rămâne adânc recunoscătoare pentru cele scrise, cu multă căldură și sensibilitate, despre părintele nostru, Constantin Voicescu. Foarte bine informat, dar și onest întotdeauna, a scris și a vorbit „sine ira et studio” despre această „categorie” a foștilor întemnițați, în pofida faptului că alți intelectuali din vremea noastră evită acest subiect, din felurite motive, pe care-i de prisos să le comentăm acum. Cine are bunăvoința să-i observe obiectivitatea asupra fenomenului legionar, cu bune și rele, poate să înceapă, de pildă, cu lectura volumului „În căutarea legiunii pierdute”, în opinia noastră una dintre cele mai bune radiografii făcute Mișcării. Totodată, „Cartea Mărturisitorilor”, unică în literatura română postdecembristă.
Desigur, personalitatea lui Răzvan Codrescu nu se reduce la poziția sa demnă față de cest fenomen! El va rămâne în istoria culturii noastre, în general, ca scriitor consacrat, poet plin de simțire, traducător competent, dar și harnic ostenitor al Editurilor Christiana și Lumea Credinței. Iar în memoria Bisericii Ortodoxe, un remarcabil apologet creștin, după chipul iluștrilor intelectuali laici români, profund atașați de Biserică și Neam, trecuți la Domnul, cum au fost, de pildă, Simion Mehedinți, Nicolae Paulescu, G.G. Antonescu, Vasile Voiculescu, Onisifor Ghibu, Vasile Băncilă, Petre Ţuţea, Mircea Vulcănescu, Ernest Bernea, Horia Bernea, Daniel Turcea, Virgil Cândea, Ioan Alexandru și mulți-mulți alții.
În același timp, în frățietate cu distinși intelectuali laici în viață, care, prin scrisul și atitudinea lor, dovedesc prețuire nețărmurită față de valorile creștine: Andrei Pleșu, Costion Nicolescu, Teodor Baconschi, Sorin Dumitrescu, Dan Puric, Pavel Chirilă, Ioan Aurel Pop, Sorin Lavric, Constantin Cucoş, Răzvan Bucuroiu, Adrian Papahagi, Bogdan Tătaru-Cazaban etc. Iertat să ne fie că nu-i pomenim acum pe toți câți ar merita!
 
Iar în aceste clipe, când sufletul său pășește pe calea veșniciei, ne rugăm Domnului să-l rânduiască în latura celor drepți și să-l răsplătească pentru multele și frumoasele sale osteneli.
Veșnică să-i fie pomenirea! |
