|
|
|
Sărbătorirea Naşterii Domnului (eveniment despre care Evangheliile nu oferă detalii cronologice) a fost rînduită de Biserică abia în secolul IV – iniţial pe 6 ianuarie (zi care, după teologii primelor veacuri, ar fi corespuns şi zilei a şasea a creaţiei, cînd Dumnezeu l-a făcut pe om), apoi pe 25 decembrie (zi a solstiţiului de iarnă după calendarul iulian, cînd în vechime se sărbătorea, în cadrul cultului lui Mithra, naşterea Soarelui – Natalis Solis Invictus). După noua dată (aleasă desigur şi pentru a contracara cultul mithraic şi Saturnaliile păgîne), Naşterea Domnului a fost celebrată pentru prima oară la Roma în 354, iar la Constantinopol în 375. Ea a fost ţinută multă vreme (la Vatican pînă în sec. XIII) şi ca început al anului bisericesc, indentificat cu Anul Nou.
La români, sărbătoarea poartă de timpuriu şi numele de Crăciun, predilect în mediile populare. Originea cuvîntului Crăciun este foarte controversată. S-au propus fel de fel de ipoteze etimologice (din latină, din geto-dacă, din slavă). Cea mai credibilă pare explicarea cuvîntului prin latina populară, anume prin creationem, “creaţie”, “naştere”, dar şi “copil” (Al. Rosetti). Al. Ciorănescu susţine această etimologie (căreia îi explică mulţumitor şi evoluţia fonetică), dar avertizează că trebuie pornit de la sensul de “copil” (Crăciunul ar fi fost o veche denumire a Pruncului Iisus), iar nu de la cel de “creaţie”, care ar contrazice flagrant dogma creştină (“născut, nu făcut”).
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Divina Comedie a lui Dante Alighieri
în noua versiune românească a lui Răzvan Codrescu
PURGATORIUL
În brîul al cincilea, printre zgîrciţi şi risipitori, Dante şi Vergiliu întîlnesc umbra lui Staţiu (deşi Dante, ca majoritatea contemporanilor săi, îl confundă cu retorul „tuluzan” Lucius Statius Ursolus, din vremea lui Nero, aici e vorba de poetul Publius Papinius Statius, autorul poemelor Tebaida şi Achileida, ultimul neterminat, născut la Neapole şi trăitor în vremea lui Domiţian), care tocmai şi-a împlinit ispăşirea şi stă să urce spre cer. După ce, în Cîntul XXI, Staţiu făcuse plecăciune dinaintea Marelui Mantovan, pe care-l socoate maestrul său într-ale poeziei şi căruia mărturiseşte că ar fi rîvnit să-i fi fost contemporan, cei doi poeţi antici îşi continuă dialogul, în timp ce urcă împreună, cu Dante pe urmele lor, spre brîul al şaselea. Autorul Tebaidei mărturiseşte că s-a convertit în taină la creştinism şi datorită profeţiilor vergiliene. Autorul Bucolicelor (pomenite în text – v. 57) îi dă veşti lui Staţiu despre cîteva mari personaje (istorice sau mitologice) ale Antichităţii, aflate în Limb (printre care poeţii, aleşii Parnasului, în frunte cu Homer, grecul ce rămîne/ de Muze răsfăţat cum altul nu-i). Cîntul se încheie cu contemplarea unui copac simbolic, din frunzişul căruia o voce tainică enumeră pilde ilustre de cumpătare (mai ales biblice: Maica Domnului, proorocul Daniel, Ioan Botezătorul). Întregul cînt stă sub nostalgia „veacului de aur” (prima vîrstă, necoruptă, a umanităţii). |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Dragă părinte Nichita Paşcan
şi dragi măicuţe şi surori ieşite din Biserica lui Hristos,
Vă scriu din proprie iniţiativă, cu întârziere, ce-i drept, după ce am citit, întâmplător, aşa-zisa Mărturisire de credinţă a părintelui Nichita Paşcan [1]. Întrucât multe dintre părerile personale ale părintelui Nichita le întâlnesc şi la alţi creştini sau chiar clerici, conştiinţa de preot şi teolog mă obligă să aduc mărturia mea teologică în acest caz. A sta indiferenţi faţă de problemele Bisericii înseamnă că indiferenţa a pus stăpânire pe fiinţa noastră, ceea ce poate induce sau adânci o criză creştină de identitate personală, eclesială sau comunitară. Însă şi a interveni depăşindu-ţi fără discernământ atribuţiile înseamnă a pune unitatea Bisericii şi pe tine însuţi în pericol de moarte. Acest lucru l-a făcut cu multă râvnă părintele Nichita, întrucât neliniştea personală şi insomniile sale teologale le-a prelungit, fără discernământ şi fără dragoste creştină suficientă, fără deplină cunoştinţă teologică şi fără pricepere, şi în spaţiul eclesial, periclitând astfel şi mântuirea păstoriţilor săi. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
MOARTEA DIN FARFURIE Medicina chineză spune că majoritatea bolilor sunt cauzate de o nutriţie inadecvată. Prin urmare, cine controlează dieta cuiva, îi poate influenţa decisiv starea de sănătate. Este tocmai ceea ce se doreşte prin aplicarea faimosului Codex Alimentarius, pe care Organizaţia Mondială a Comerţului l-a impus statelor membre, sub pretextul că ar fi necesare norme pentru tranşarea eventualelor dispute legate de produsele alimentare. Cât se poate de firesc, zic unii. Desigur. La o privire mai atentă, însă, descoperim acolo prevederi de-a dreptul stupefiante. Cum legea interzice guvernului american să limiteze consumul de alimente, Codex-ul redefineşte suplimentele nutritive naturale (inclusiv plantele folosite în fitoterapie, anumite legume şi condimente) ca substanţe toxice. În consecinţă, ele vor fi disponibile doar cu prescripţie medicală şi numai în doze minimale, care le vor face ineficiente. Pe lista acestor substanţe toxice se află… usturoiul şi menta, ce vor avea regimul legal al drogurilor uşoare! Aşadar, posesia oricăror suplimente nutritive naturale în cantităţi ce depăşesc limitele legale va fi pasibilă de pedepse privative de libertate. Un număr de 18 suplimente nutritive naturale vor putea fi cumpărate fără reţetă, dar în aceleaşi doze minimale. O astfel de perspectivă pare de neînchipuit, dar ea se doreşte a fi „implementată”, treptat, până în 2020. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
«Necuminţitul»: Un Soljeniţîn Georgian
La Editura Christiana din Bucureşti (colecţia «Cruciaţii secolului XX») a apărut în pragul acestei luni, tradusă din limba rusă (Marcel Petrişor, Alexandra Popescu Vizghina şi Dana Petrişor), cartea georgianului Ciabua Amiredjibi (devenit de curînd monahul David) Gora Mborgali sau Surîsul Destinului. Ediţia românească este prefaţată de scriitorul Marcel Petrişor (vechi şi apropiat prieten al autorului), iar în final include şi o utilă notă bio-bibliografică alcătuită de Lucian D. Popescu (şi pe care o reproduc mai jos). Aristocrat de sînge, dar şi de spirit, necuminţit (mborgali) luptător anticomunist, de cinci ori evadat din lagărele sovietice, dar şi scriitor de mare talent, în două rînduri nominalizat pentru Premiul Nobel, prinţul gruzin Ciabua Amiredjibi (n. 1921) este o legendă vie în ţara lui şi s-ar cădea să fie un reper de conştiinţă – dacă nu pentru întreaga Europă creştină (încă nevindecată de ispitele aventurilor stîngiste), în orice caz pentru greu încercata lume răsăriteană. Romanul de faţă (a treia carte care i s-a tradus în româneşte, după Data Tutashia şi Spovedania taurului), datînd din 1994, este croit din uriaşa experienţă de viaţă a autorului şi pune în faţa generaţiilor mai noi, spre lămurire şi veghe responsabilă, fresca unei epoci care a promis instaurarea paradisului pe pămînt şi nu a reuşit decît să aproximeze infernul. Pînă la urmă în spatele creatorului stă mărturisitorul şi pariul estetic păleşte în faţa pariului existenţial… |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Textele de mai jos sînt reproduse din numărul de pe urmă al revistei Puncte cardinale (anul XX, nr. 11-12/239-240, noiembrie-decembrie 2010, p. 4), pe al cărui frontispiciu stă scris: „Acesta este ultimul număr al revistei Puncte cardinale, care a apărut neîntrerupt timp de 20 de ani. Mulţumindu-le tuturor celor care ne-au stat aproape (cititori, colaboratori, sprijinitori), aducem un înnoit omagiu celui care a fost luptătorul anticomunist şi publicistul de dreapta sibian Gabriel-Iacob Constantinescu (întemeietorul şi directorul publicaţiei), ce, dacă nu s-ar fi adăugat la neamul său în prag de primăvară (6 martie 2010), ar fi împlinit pe 5 noiembrie vîrsta de 89 de ani. Pomenită să-i fie lucrarea în cer şi pe pămînt!”.
Autorii celor două texte sînt d-l Ion Paraschivescu (tatăl scriitorului Radu Paraschivescu), fost ofiţer în Armata Regală a României, autorul volumului de versuri Să atingi cerul cu mîna (1998), şi d-l Radu Mărculescu, fost ofiţer trecut prin lagărele sovietice şi prin temniţele comuniste din ţară, pictor bisericesc, dramaturg, memorialist, eseist, traducător, autor al cărţilor de memorii Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică (2000; reed. 2010) şi Mărturii pentru „Judecata de apoi”... adunate din Gulagul românesc (2005), precum şi al unui volum de Teatru (1992).
Omagiul grafic al maestrului sibian Stefan Orth este reprodus din acelaşi număr al revistei. (Răzvan Codrescu)
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
(† 21 noiembrie 2010) MOARTEA NU EXISTĂ
(extrase din cartea Viaţa părintelui Gheorghe Calciu, Editura Christiana, Bucureşti, 2007) 
Acolo unde este mângâierea Duhului
Prin grele pătimiri a îngăduit Domnul a trece Părintele Calciu din tinereţe până în ultima clipă a vieţii. Sfinţia sa spunea că în urma multor dureri şi după multe frământări sufleteşti, a înţeles că Hristos nu a venit pe pământ ca să desfiinţeze suferinţa, sau ca să o piardă. Nu a venit nici măcar să o explice. Ci Hristos a venit ca să umple fiecare suferinţă umană cu prezenţa Sa. Şi noi, cei care i-am fost în preajmă în acele zile de chinuri trupeşti, mărturisim că am simţit Duhul lui Dumnezeu odihnindu-Se în Părintele.
La începutul anului 2006, medicii i-au diagnosticat cancer la pancreas. Doamna preoteasă ne-a povestit că în ziua în care a aflat despre asta, Părintele a fost foarte abătut. La stăruinţele ei de a afla pricina acelei mâhniri cu totul neobişnuite la Părintele, el i-a spus adevărul, adăugând: „Dar nu sunt mâhnit pentru mine, ci mă gândesc la ce vei face tu...!”.
Totuşi, chiar şi în aceste condiţii Părintele a hotărât să vină, ca în fiecare an, în ţară, cu orice risc, cu orice preţ... În pelerinajul pe care l-a făcut, ca de obicei, pe la mănăstirile şi locurile dragi Sfinţiei sale, boala s-a agravat mult, impunându-se o intervenţie chirurgicală de urgenţă. Nu mai putea mânca aproape nimic de câteva luni, vărsa mereu, iar acum făcuse o pseudo-ocluzie din cauza cancerului. Prietenii l-au mustrat frăţeşte: „De ce ai pornit la un astfel de drum, dacă ştiai că eşti aşa bolnav?!”. Răspunsul Părintelui i-a dezarmat pe toţi: „Voi chiar nu înţelegeţi că am venit să-mi iau rămas bun şi, poate, să mor în Ţară…?!”. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
 Forul Ortodox Român a participat, joi 18.10.2010, la dezbaterea organizată de Ministerul Sănătăţii în jurul proiectului de ordonanţă de urgenţă prin care se doreşte introducerea cardului de sănătate cu cip.
Printre multele controverse legate de proiectul legislativ (unele dintre ele punctate şi de FOR în comunicatul de acum câteva zile, când ceream dezbatere publică) a ieşit la iveală un lucru şocant, făcut public de reprezentantul Asociaţiei pentru Tehnologie şi Internet, Bogdan Manolea, spre stupoarea autorităţilor prezente la dezbatere. Anume că, deşi proiectul legislativ însăilat de autorităţi este în stadiul, chipurile, de a fi supus dezbaterii publice, Imprimeria Naţională a organizat deja licitaţia prin care a acordat fonduri publice unui furnizorde semiconductori de tip cip cu contact pentru smart carduri folosite pentru cardurile de sănătate! Suma contractului este de aproape 35 milioane EUR (cu TVA). |
|
Citeşte mai mult...
|
BUCUREŞTI: EVOCAREA PĂRINTELUI GALERIU
Marcînd 92 de ani de la naşterea şi 7 ani de la moartea Părintelui Galeriu (1918-2003), Asociaţia “Părintele Galeriu” – împreună cu Parohia “Sf. Silvestru” din Bucureşti (unde Părintele Galeriu a slujit timp de 30 ani), cu Facultatea de Teologie Ortodoxă “Patriarhul Justinian” şi cu Asociaţia Studenţilor Teologi Ortodocşi – a organizat la Bucureşti un Simpozion închinat memoriei marelui teolog, duhovnic şi predicator al ortodoxiei româneşti contemporane, desfăşurat joi 18 noiembrie a. c., în Amfiteatrul “Părintele Stăniloae”. Au luat cuvîntul atît reprezentanţi ai clerului, cît şi ai laicatului ortodox, moderatori fiind părintele profesor Vasile Gordon şi cunoscutul publicist creştin Costion Nicolescu. De faţă a fost şi familia Părintelui Galeriu, iar doamna preoteasă Argentina Galeriu a rostit un emoţionant cuvînt de mulţumire. Printre vorbitori s-au numărat: acad. Emilian Popescu, pr. Nicolae Bordaşiu, pr. Vasile Răducă, pr. Constantin Coman, Florin Caragiu, Argentina Gramadă, Iosif Nicolescu, Răzvan Codrescu, Andrei Dirlău, Costea Munteanu, Elena Dulgheru, pr. Gabriel Licăroiu, Iulia Chirea. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
Cum Simpozionul de Martirologie desfăşurat luna trecută la Bucureşti nu s-a prea bucurat de o mediatizare pe măsură în despiritualizata şi ideologizata presă de la noi, iar pe diferite site-uri şi bloguri a fost prezentat cu rea-voinţă mistificatoare, cred că e cu atît mai binevenită această prezentare făcută chiar de unul dintre invitaţii străini participanţi la Simpozion, Pr. Prof. Dr. Georgios Metallinos, a cărui certă autoritate sacerdotală şi universitară este pe deasupra oricăror interese partizane din dezbinata lume românească. Îi mulţumesc, în numele tuturor cititorilor, vrednicului Protos. Leontie Fusa, care a tradus atît de prompt textul din greceşte şi l-a transmis în format electronic organizatorilor Simpozionului. Îl reproduc aici cu îngăduinţa d-lui Dr. Pavel Chirilă şi îl ilustrez cu fotografii realizate de d-l Irinel Cîrlănaru. (Răzvan Codrescu) |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL |
|
