Răzvan Bucuroiu, la adormirea scriitorului Răzvan Codrescu PDF Imprimare Email
Odată depășit șocul dispariției dintre noi a lui Răzvan Codrescu, se cuvine să spunem câteva lucruri despre acest om deosebit.

Mai întâi de orice, s-a dus la Domnul în preziua Înălțării Sfintei Cruci dar și cu o zi înainte de mutarea la cele veșnice a lui Dante Alighieri (14 septembrie 1321). Genialul florentin i-a fost călăuză în lumea cuvintelor (in iadul, dar și în paradisul lor) iar Sfânta Cruce i-a fost reper, punct fix în lumea fluidă a caracterului oamenilor.

Între viața lui Răzvan Codrescu în lume și Cruce sunt multe congruențe...

Omul acesta a trăit pe crucea marginalizării - nici o instituție din România nu l-a întrebat vreodată ce face, ce scrie, ce planuri de viitor are. Nici vreun Minister al Culturii, nici vreo Academie, nici măcar vreo universitate de provincie... Și nici măcar Biserica nu l-a cercetat cu întrebarea, cu foarte mici excepții.

Omul acesta a trăit pe crucea polemicilor aprige, fără ca mulți să-i sară în ajutor. Nu zâmbiți cu ironie: și polemica, schimbul incandescent de idei te consumă enorm, te macină, te bântuie. De aceea când îți constați propria, asurzitoarea singurătate, cazi de gânduri și atunci Crucea devine sprijin, proptea, reazim.

Omul acesta a trăit pe crucea dezamăgirilor prin cei de lângă de el, și a vremurilor slute cărora le-a dat toată energia sa. Obsedat aproape de ideea răscumpărării timpului, inclusiv al celui de jertfă, Răzvan Codrescu a ars ca o flacără, din sine.

Citeşte mai mult...
 
Scriitorul Răzvan Codrescu a trecut la Domnul PDF Imprimare Email

de Claudiu Târziu (13 septembrie 2021)

 

 

 

O veste care mi-a secat cuvintele și mi-a umplut inima de amărăciune: Răzvan Codrescu nu mai este printre noi!

În ajun de Ziua Crucii, Domnul a îngăduit să-și lase crucea astei vieți și să se mute la cea veșnică.

Am pierdut un mare creștin și un mare patriot. Am pierdut un cărturar imens și un neobosit mărturisitor al eroilor, martirilor și sfinților din rezistența anticomunistă. Am pierdut pe unul dintre cei mai importanți teoreticeni ai Dreptei de la noi și un proeminent teolog. Am pierdut un poet sensibil și profund. Am pierdut o călăuză pe calea națională și un prieten de drum lung.

Ne rămîn cărțile lui, din care să căutăm a învăța mereu, și, pentru cei care l-am cunoscut bine, amintirile frumoase cu el.

Dumnezeu să-l numere cu drepții Lui!

* * *

De-a lungul timpului, i-am luat mai multe interviuri pentru diferite publicații. Vă recomand două, pentru a înțelege ce personalitate uriașă am pierdut azi.

Primul interviu este disponibil aici.

Al doilea interviu, aici.

De asemenea, reiau aici un fragment dintr-un text pe care l-am scris despre Răzvan Codrescu (pe numele său din acte Adolf-Marian Vasile, n. 7 Mai 1959) cînd a împlini 55 de ani. E cea mai bună prezentare pe care i-o pot face pentru cei care nu l-ați cunoscut, nu l-ați ascultat în numeroasele lui conferințe, nu l-ați văzut în emisiunile tv și nu l-ați citit.

* * *

”…Răzvan Codrescu este un pedagog, atît ca formaţie profesională, cît şi în fibra sa intimă. Împărtăşeşte din ştiinţa şi din experienţele sale cu generozitate, tact şi stil, pentru a le oferi altora capete de orientare şi îmbunătăţire. A făcut-o de la catedră, o face ca eseist, traducător, jurnalist, scriitor şi editor. Şi se slujeşte de un dar special: oratoria sa e le fel de bună ca scriitura lui.

Citeşte mai mult...
 
CAMERA HIPERBARĂ DE LA VOLUNTARI PDF Imprimare Email

 

Centrul Medical „Naturalia” din Voluntari (fondat în 1995 de Dr. Maria Chirilă și Dr. Pavel Chirilă) deţine cea mai modernă cameră hiperbară multiloc de uz medical din România – HAUX Starmed 2200 XL, similară cu cea folosită la Clinica Nera. A fost fabricată în Germania, după standardul EN14931 privind construcţia şi funcţionalitatea camerelor hiperbare, este pusă în funcțiune de către specialiștii HAUX și are toate acreditările UE.
Terapia cu oxigen hiperbar presupune ca un pacient să respire Oxigen de puritate 100% aflat la presiune atmosferică crescută. Oxigenul dizolvat direct în plasmă poate ajunge în regiuni dincolo de capacitatea de circulare a eritrocitelor. La 3 atmosfere, concentrația de oxigen este de aprox. 6 mL/dL de plasmă (vs 0.3 ml)
Furnizarea O2 în țesuturi hipoperfuzate determină:
1. limitarea efectelor ischemice, a inflamației și a morții celulare, stimularea sintezei de colagen și a angiogenezei, stimularea osteogenezei;
2. vasoconstricție – limitarea edemului, limitarea adeziunii leucocitare în sindromul ischemie – reperfuzie;
3. efect bacteriostatic/bactericid – potențarea efectului oxidativ al neutrofilelor.

 

Medicina hiperbară este utilizată foarte mult în specializarea RECUPERĂRILOR MEDICALE, și anume în cazul recuperărilor de organ multiple, mai ales pentru sechele periferice, dar și în afecțiuni sau disfuncții neurologice, cum ar fi autism sau stimularea celulelor neuronale pentru recăpătarea memoriei de pe urma unor accidente vasculare cerebrale AVC.
Terapia cu oxigen (HBOT) are efect cert în lupta împotriva cancerului. S-a dovedit că oxigenoterapia crește mult eficiența chimioterapiei (deoarece chimioterapia în condiții de hipoxie nu acționează). La Centrul Medical „Naturalia” există o serie întreagă de tratamente care au în vedere lupta împotriva cancerului, toate acestea făcând parte dintr-un grup de terapii recomandate, de ultimă oră, și care au în vedere pregătirea psihologică și terapeutică a bolnavului de a lupta eficient cu cancerul.

Citeşte mai mult...
 
EPITAF PENTRU MAICA SILUANA PDF Imprimare Email

Am văzut-o cu ochii pămîntești în această primăvară, la Iași. A fost una dintre acele întîlniri cu degustare de rai, care nu ai vrea să se termine niciodată...
Într-o cameră modestă, întinsă pe pat ca pe un norișor mototolit, învelită cu o pătură, avea puținătatea trupească din care se putea vedea cel mai limpede sufletul. Numai ochii îi rămăseseră vii, scrutători, neastîmpărați. Mîinile translucide, în rest un săcotei cu oscioare.
Cu acele mîini reci m-a apucat de cap, m-a sărutat pe frunte. Avînd amîndoi sentimentul despărțirii evidente, am tăcut și am lăcrimat. Apoi mi-a dat odorul ei de preț: o cruciuliță de argint pusă între patru pietricele ieftine - toată comoara unui călugăr. Cruciulița era strașnic tocită pe latura lungă. Acolo am simțit fizic toată durerea din urma bolii ei îndelungate, acolo erau înmagazinate suferința și rugăciunea; laolaltă, pereche, surori bune. Partea lipsă din argintul cruciuliței era greutatea sufletului ei răscumpărat, căci mi-a mărturisit că pe toată durata luptei cu cancerul nu a luat nici un calmant, absolut nimic să-i aline chinul...
Prin boală ne putem mîntui ca printr-o ultimă șansă, adică prin durerea asumată și prin mucenicia suferinței. Iar ea a vrut să fie sigură că nu scapă raiul, ușa cea strîmtă!
Iar acum cred că totuși voi povesti în revistă ceea ce m-a „legat“ să nu spun, atîta timp cît este în viață. Experiența ei de părăsire a trupului m-a tulburat peste măsură... Mi-a împărtășit-o cu seninătate, întărindu-mă în convingerea duhovnicească că lumea de dincolo există, indubitabil.
A primit cu puțin timp înainte schima mare din mîinile a doi oameni pe care i-a iubit, necondiționat: Mitropolitul Teofan și Episcopul Nichifor. Am văzut filmarea, tulburătoare! Condiția de om al rugăciunii continue a fost izbitoare pentru un mirean ca mine, grăbit și superficial, pus pe întrebări telegrafiate și răspunsuri rapide. Taina cea din veac prin care omul cade în genunchi, acoperit de harul Domnului ca de o mantie, radiază o demnitate absolută și o grație de nedescris: este însăși lucrarea de restaurare totală a făpturii, înzdrăvenirea ei.
Unul dintre ultimele mesaje a fost acesta: „Am nevoie de ajutor. Roagă-te pt mine, om drag!“. I-am răspuns și eu cum am putut mai bine: „Iubită maică Siluana, am în casă moaștele Sfîntului Nicolae, el este ocrotitorul familiei noastre. Lui m-am rugat pentru dvs, peste sfintele lui moaște am pus cruciulița de argint de la dvs - tocita de durere și rugăciuni. Sper să fie bine, sus sufletul!“. Și i-am trimis această poză, pentru care mi-a mulțumit. Ultimul semn de viață terestră din partea ei a fost acesta:

Îngerii deja știu cu cine au de-a face acum, demonii la fel. Brațele părintești sînt deschise, avem acum încă mai multă trecere la Tronul celui Preaînalt! Și mai mult curaj că nu sîntem singuri, chiar acum, la despărțire.

Răzvan BUCUROIU

 

 

Schimonahia Siluana (Eugenia) Vlad s-a stins în seara zilei de 8 iunie 2021. Noi, ostenitorii Asociaței „Christiana” (a cărei colaboratoare neprețuită a fost), îi mulțumim fratelui Răzvan Bucuroiu pentru aceste minunate rînduri și ne rugăm pentru odihna sufletului ei ales. (R. C.)


 

 

 

 
Să ne bucurăm alături de Dr. Pavel Chirilă și familia sa! PDF Imprimare Email

CENTRUL DE RECUPERARE ONCOLOGICĂ DE LA NERA
A FOST INAUGURAT PE 16 OCTOMBRIE 2020,
ÎN PRIMA VINERI DE DUPĂ SFÂNTA VINERI

 

Centrul pentru Cercetare în Recuperare Oncologică Slatina Nera, un proiect de peste 10 ani al doctorului Pavel Chirilă, a fost inaugurat vineri, 16 octombrie, la Slatina Nera în județul Caraș-Severin.


Spațiul clinic se adresează bolnavilor de cancer și leucemie, aflați în stadii incipiente ale bolii, care vor fi tratați pe baza unui plan personalizat de tratament, având la bază medicamente pentru controlul durerilor și ținându-se cont de toate celelalte afecțiuni existente. În cadrul acestui centru, pe lângă asistență medicală specializată, pacienții și familiile acestora vor beneficia și de asistență socială, consiliere psihologică, dar și spirituală.


Proiectul, care a necesitat o investiție de peste 17 milioane de lei, a fost gândit și dus la îndeplinire prin stăruința doctorului Pavel Chirilă.


Centrul are o capacitate de 45 de locuri și beneficiază de cabinete și spații de tratament, inclusiv camera hiperbară (utilizată la oxigeno-terapia hiperbară, care constă în inhalarea oxigenului pur sau a aerului îmbogăţit cu oxigen, de către pacient, acesta stând într-o încăpere la o presiune mai mare decât cea atmosferică, crescându-i astfel nivelul oxigenului din sânge, ceea ce contribuie la refacerea țesuturilor mai repede decât în mod normal).


La inaugurare au participat trei miniștri: Ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, Ministrul de Interne, Marcel Vela, și Ministrul Dezvoltării, Ion Ștefan. De asemenea, au luat parte și secretarul stat Dan Stan, primarul Reșiței, Nelu Popa, prefectul Cristian Gâfu și alți oficiali, pe care i-a întâmpinat cel care nu s-a lăsat până nu și-a văzut visul împlinit, Prof. Dr. Pavel Chirilă. Acesta le-a prezentat camera hiperbară de 1 milion de euro, doar a treia din România, automatizată complet, despre care Dr. Chirilă spune că medicii români și-au dat seama că e necesară într-un spital mai ales după accidentul de la Colectiv. Pentru o asemenea cameră e nevoie de medici specializați în medicină hiperbară, iar în aceste zile se desfășoară pregătirea pentru personalul tehnic și medical care va lucra cu aparatura de la clinică.


Tot la Clinica Nera s-a construit și un amfiteatru unde studenți vor fi pacienții, Dr. Chirilă explicând că a constatat, după experiența de o viață, că bolnavii de cancer nu știu ce este cancerul.


Clinica Nera este un exemplu de urmat și pentru alții, consideră ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. „Acest complex, prin adăugarea celor trei capacități de cazare 45 de locuri și a camerei hiperbare, devine un centru complex de terapie oncologică incipientă și a leucemiilor, este un exemplu de urmat în fiecare județ”, a spus Tătaru, completat de ministrul Lucrărilor Publice, Ion Ștefan, care a amintit că Fundația Sf. Irina, prin care s-a realizat Clinica Nera, este singura fundație de utilitate publică din România care a apelat la sprijinul CNI, invitând și alte entități de acest gen să vină cu proiecte de investiții pentru finanțare guvernamentală.


„Ne bucurăm că d-l profesor Chirilă este într-un moment de împlinire, clinica e un vis vechi care prinde aripi și va fi un loc unde oamenii pot spera și pot să se vindece. Cuvintele sunt prea puține pentru a-i mulțumi d-lui profesor. Vom fi și mai departe alături de dumnealui, eu, ministrul Ștefan, ministrul Tătaru, d-na director CNI Pătrășcoiu”, a declarat și șeful MAI, Marcel Vela.


Prof. Dr. Pavel Chirilă a încheiat spunând că „proiectul a început acum 10 ani, aici era o pustietate, acum se vede că se poate. Nu puteam să-mi închipui cu adevărat că vine vremea în care se finanțează, de abia de aici încolo începe o luptă adevărată cu cancerul. Nu am întâmpinat nici o piedică la CNI, a fost deschisă, sper că vom avea sprijin și pe mai departe”.


Dr. Pavel Chirilă este unul dintre cei mai reputați medici români, principalul promotor al conceptului de „medicină creștină”, ctitor al Asociației Filantropice Medicale „Christiana”, al Fundației „Sf. Irina”, al Centrului de Îngrijiri Paliative de la Voluntari, al Centrului de Recuperare Oncologică de la Nera și al mai multor mănăstiri (Christiana, Nera, Dobric, Aiud).

Mihai ȘOMĂNESCU

 
AFR: UN OCCIDENT ÎN MINIATURĂ PDF Imprimare Email

 

 

O EUROPĂ SEDATĂ

IMPRESIILE LUI MICHEL HOUELLEBECQ

 

Houellebecq e un scriitor care dă impresia unui pervertit. Și în realitate, dar și după modul în care scrie. Dacă în realitate e, nu știm, dar personajele pe care și le imaginează în cărțile lui sînt toate pervertite. Houellebecq extinde însă la scară europeană decadența sexuală care caracterizează personajele cărților lui, dînd de înțeles că însăși Europa a devenit ireversibil pervertită, așteptînd, la fel ca și personajul principal din Sérotonine, o moarte lentă, fără durere, după ce facultățile fizice care pot asigura plăcerile trupului devin neputincioase.

Obsesia sexualității

De unde vine această obsesie a personajelor lui Houellebecq cu sexualitatea, și, prin extensie, a întregului continent și a generației prezente? Dintr-o minte focalizată pe plăcere, hedonism, pornografie și lucruri similare care dau plăcere trupului.

În 2019 a fost publicată versiunea engleză a cărți Sérotonine, unde Houellebecq își imaginează viața unui funcționar de stat, angajat al Ministerului Agriculturii, iar ocupația lui principală este să asigure competitivitatea produselor agroindustriale franceze pe piața internațională.

Cu acest scop călătorește intens – în Europa, America de Sud, Africa, Asia. Evită America de Nord, dînd de înțeles că, pe lîngă vinuri și brînzeturi, Franța nu poate da mult Americii. Sarcina lui, însă, e să contracareze prezența produselor americane pe piața internațională, făcînd propagandă împotriva giganților agroindustriali americani, inamicul numărul unu pentru el fiind Monsanto.

Ce are asta de a face cu personajul principal al cărții lui Houellebecq? Numele lui e Florent. Florent reprezintă angajatul tipic occidental care muncește într-o companie multinațională ori în funcții influente în administrația de stat. Angajatul, asemenea lui Florent, e singur la părinți. Nu e căsătorit. Nu are familie, nu întemeiază o familie, nu se căsătorește niciodată. Cîștigă bine, slujba îi împlinește ambițiile profesionale, și întreține relații cu diferite tinere de-a lungul vieții, tinere din diferite grupuri etnice ori rasiale. Vacanțele sînt lungi, banii trebuie cheltuiți. Pe plăcere și lucrurile care aduc plăcerea.

Cu timpul, însă, Florent își dă seama că abilitățile fizice care îi dau plăcerea, inclusiv viața intimă, îi slăbesc. Trupul îi slăbește, se îngreunează, femeile, mai ales cele tinere, îl găsesc mai puțin atractiv, și pentru a-și satisface dorințele personale, Florent încearcă să ademenească fete tinere din țări sărace. Impresia cititorului, de fapt, e că lui Florent îi plac tinerele din Moldova mai mult ca oricare altele. E frustrat, însă, că nu își găsește o prietenă adevărată.

O dată ce abilitățile fizice îi intră în declin, depresia lui Florent se intensifică. Între timp, ambii părinți îi mor, se sinucid împreună după ce sănătatea tatălui lui Florent se deteriorează ireversibil. În consecință, tatăl alege să se sinucidă. La fel și mama. Florent participă la înmormântarea părinților lui, catolici practicanți, și, pentru prima dată după zeci de ani, aude o omilie de genul celor pe care nu le-a mai auzit din copilărie. Găsește omilia preotului plictisitoare. Pentru o vreme. Căci cuvintele preotului și imaginea trupurilor moarte ale părinților îl urmăresc și îi cauzează neliniște.

Urmărirea e insistentă. Îl urmăresc chiar și în momentele de intimitate și în locurile în care călătorește prin lume. Intră într-o stare de depresie acută și, după ani de indecizie, își ia inima în dinți și merge la un psiholog. I se prescrie Captorix, un medicament antidepresiv care îl ajută să-și revină la normal. Pentru o vreme. E o vreme în care își continuă viața hedonistă, trăind cu o japoneză, o spaniolă, o adolescentă din Jamaica etc. Lista devine tot mai lungă, dar la fel și depresia, iar Captorixul ajută tot mai puțin…

Citeşte mai mult...
 
SĂ LE FIM ALĂTURI CU RUGĂCIUNEA! PDF Imprimare Email

SĂ LE FIM ALĂTURI, CU RUGĂCIUNILE NOASTRE, DOMNULUI DOCTOR PAVEL CHIRILĂ ȘI FAMILIEI FIICEI SALE, MĂDĂLINA POPESCU,  CARE L-AU PIERDUT ÎN SEARA ZILEI DE 8 IULIE PE MICUL CRISTIAN, ÎN VÎRSTĂ DE DOAR DOI ANIȘORI! DUMNEZEU SĂ-I ȚINĂ PE TOȚI ÎN LUMINA LUI, ÎN CER ȘI PE PĂMÎNT! (R. C.)

 

 

ÎNCREDINȚARE


Cu îngerii, mai lesne le este celor duși
decît ne este nouă, cu oamenii, pe lume,
și cînd de jale sîntem cu sufletul răpuși,
ca-n rai să-I spunem iarăși lui Dumnezeu pe nume!

Căci leatul nostru trece, devreme sau tîrziu,
dar veșnicia-i ține pe toți ce-au fost în poală,
și ne-om vedea cu toții din nou, din tată-n fiu,
cînd moartea va rămîne un rest de vorbă goală.

E tristă despărțirea, dar nu durează-n veci,
ci-atît de bun e Cerul că toate le adună
și le păstrează-n taină, cînd pragul lui îl treci,
nimic să nu se piardă din firea lui cea bună.

Tristețile n-atîrnă cît marea bucurie,
nici morțile cît viața strălumii de apoi,
căci nu-i încredințare mai sfîntă și mai vie
decît că-i veșnic chipul lui Dumnezeu în noi.

Răzvan CODRESCU

 
Dialog Duhovnicesc PDF Imprimare Email
ÎPS MITROPOLIT HIEROTHEOS VLACHOS
ISCODIT DE PROF. DR. PAVEL CHIRILĂ

Spuneţi-ne ceva despre moarte, primul lucru care vă vine în minte, ceva ce considerați a fi foarte important.
Primul lucru care îmi vine în minte ar fi acela că moartea este un mare mister, precum spun şi versurile cîntate la slujba de înmormîntare, scrise de Sfîntul Ioan Damaschin. Acest mister este legat de faptul că în momentul morții sufletul este smuls din armonia perfectă în care se află cu trupul. Este de asemenea un eveniment trist pentru că este legat de coruptibilitatea și mortalitatea omului manifestate de-a lungul întregii sale vieții.
De asemenea, întrebarea îmi amintește de Slujba de Înviere, sărbătorită cu mare fast de către ortodocși. Creștinii țin lumînări aprinse în mînă și cîntă triumfători următoarele versuri de laudă: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Această imagine deosebită este reprezentativă, ilustrînd atitudinea noastră față de viață și moarte. Este adevărat că sîntem muritori și înclinați spre păcat însă dispunem de un „medicament al nemuririi“, iar acela este Cel ce a înviat din morţi, Domnul Nostru Iisus Hristos. În termeni moderni se poate spune că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu şi prin unirea firii umane ce cea divină în persoana Logosului a avut loc o „clonare spirituală”, iar firea noastră muritoare a fost unită cu viaţa în Dumnezeu. De aceea pentru a face referire la moarte, se întrebuințează termenul de „adormire” (a dormi), iar locul unde sînt înmormîntați cei adormiți se numește „cimitir” („dormitor” în greacă) și nu mormînt.
Astfel, atunci cînd văd oameni ținînd o lumînare aprinsă și cîntînd „Hristos a înviat” în noaptea de Înviere, înţeleg mai bine de ce ar trebui să privim moartea mai degrabă ca pe un proces de trecere „din ţinutul Egiptului” în „tărîmul făgăduinței”, ca pe o speranţă a învierii în Hristos. Ar fi foarte bine dacă am putea întîmpina moartea în această postură, ţinînd lumînarea de Înviere aprinsă şi cîntînd „Hristos a Înviat”. La urma urmei, sîntem în această viaţă doar nişte „străini”, nişte „pelerini”; noi aparţinem de fapt altui tărîm. Sfîntul Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) compara foarte frumos timpul petrecut pe pămînt cu cel petrecut de făt în pîntecele mamei, spunînd că momentul morții nu este altceva decît părăsirea pîntecelui. De aceea, în Biserica Ortodoxă sfinții sînt sărbătoriți fie în ziua adormirii, fie în ziua martirizării și nu în cea a nașterii fizice.
Sfînta Scriptură ne învață că există două tipuri de frică: conform psalmistului, există o frică divină, adică frica de Dumnezeu și începutul înțelepciunii, iar al doilea tip de frică este cea inspirată de demoni, adică o teamă patologică. În ce categorie se încadrează frica de moarte?
Există, într-adevăr, frica de Dumnezeu, adică o energie necreată a harului Dumnezeiesc și începutul mîntuirii, adică omul se teme, Îl respectă pe Dumnezeu și începe să Îi asculte poruncile Sale, și există frica de diavol, ce provoacă neliniște și teamă. Însă, pe lîngă acestea două, mai există și un al treilea tip, o așa numită teamă psihologică, ce se referă la nesiguranța și instabilitatea emoțională a unei persoane.
Frica de moarte înseamnă ceva diferit pentru fiecare în parte. Cei secularizați și ateii se tem de „inexistenţă”, adică ei cred că această lume este singura existentă, iar după moarte nu mai există nimic altceva. Această viziune nu este valabilă pentru lumea ortodoxă. Pentru creştini, teama de moarte are legătură cu plecarea sufletului din lumea aceasta, părăsirea prietenilor şi a rudelor şi intrarea într-o lume încă necunoscută lor. Ei nu știu cum vor trăi acolo sau ce se va întîmpla la judecata de după moarte. De aceea, este nevoie de credință și de pregătire spirituală.
Bineînțeles, creștinii care au dobîndit iluminarea minții duhovnicești, îndumnezeire şi s-au unit cu Hristos au depășit teama de moarte, așa cum o arată viața apostolilor, a martirilor și în general viața tuturor sfinților. În Sinaxar întîlnim adesea fraze precum aceasta: „În această sfîntă zi” (cutare şi cutare) „în pace s-au săvîrșit” sau „s-a săvîrșit de sabie” etc. Trebuie să subliniem faptul că în greacă verbul teleioutai înseamnă „a perfecţiona”, a duce la perfecţiune şi este diferit de teleionei, care înseamnă „a înceta din existenţă”. Se poate spune, de asemenea, că viaţa simţurilor (bios) este luată de către moarte, în vreme ce viaţa (zoin) nu este încheiată, ci perfecţionată.
Ceea ce este important de ştiut este că prin viaţa spirituală putem învinge teama de moarte şi începem să o privim ca pe o cale către întîlnirea cu Hristos, cu Maica Sa şi cu ceilalţi sfinţi.

Citeşte mai mult...
 
Conferință: Societatea civilă creștină vs. Sistem PDF Imprimare Email

 

 

 

Marți, 26 Noiembrie a.c., ora 18.00, în amfiteatrul ”Dumitru Stăniloae” al Facultății de Teologie Ortodoxă din București, va avea loc o conferință avînd ca temă Referendumul pentru căsătorie de anul trecut.

Evenimentul este prilejuit de lansarea unei cărți de interviuri realizate de jurnalistul Cristian Curte cu intelectuali publici care au susținut Referendumul pentru căsătorie și care analizează oportunitatea organizării lui, cauzele eșecului și consecințele respingerii referendumului.

Această carte este nu doar o radiografie a celei mai mari confruntări electorale postdecembriste dintre societatea civilă și Sistem, ci, în egală măsură, și una a stării culturale, politice și duhovnicești a românității.

Întîlnirea se va desfășura cu participarea părintelui profesor Ioan Moldoveanu, decanul Facultății de Teologie, și a unora dintre cei intervievați: prof. univ. dr. Pavel Chirilă și scriitorul Mihai Gheorghiu – inițiatori ai referendumului; scriitorul Răzvan Codrescu, teologul Vasile Bănescu, care va fi și moderatorul conferinței, scriitorul și omul politic Mihail Neamțu și jurnalistul și scriitorul Claudiu Târziu (editorul cărții Șocul referendumului). De asemenea, va fi prezent și Cristian Curte, cel care a avut ideea cărții și care a făcut o muncă laborioasă pentru alcătuirea ei.

Intrarea va fi liberă.

Vă așteptăm cu speranța că vom înțelege mai mult dintr-un eveniment care a marcat profund societatea românească.

 

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan