MARCEL PETRIȘOR DESPRE PETRE ȚUȚEA

Ţii în mînă, cititorule, o carte despre Petre Ţuţea (1902-1991) scrisă de unul dintre oamenii care i-au fost cei mai apropiaţi şi care i-a vegheat cu răbdătoare iubire ultimii ani de viaţă. După Jurnalul cu Petre Ţuţea al tînărului Radu Preda, cartea de faţă este cea mai vie si mai autentică evocare a „ţăranului imperial" care a murit „chiriaş la stat" în garsoniera „paideică" din coasta Cişmigiului...

Răzvan Codrescu

Cît se amuza bătrînul de propriile lui opţiuni stîngiste din tinereţe, în opoziţie cu cele ale lui Charles Maurras din Viitorul inteligenţei! Sau cu ale lui Clemenceau, „Tigrul", de la care rămăsese dictonul: „Dacă nu eşti de stînga pînă la 30 de ani, înseamnă că n-ai suflet, iar după aceea, dacă nu-ţi schimbi părerea, înseamnă că n-ai minte".
Altfel, Ţuţea nu rămînea cu nimic dator celor cu care prostia făcea casă bună. Dar niciodată cu ură, ci cu o seninătate de copil care nu-şi putea stăpîni mirarea faţă de prostia celor mari.
Şi cîte prostii nu descoperise bătrînul în tumultuoasa aventură a vieţii lui şi-n neobositele-i căutări! Doar nu degeaba ajunseseră contemporanii să-l asemene cu Socratele antichităţii şi liberalii cu Catilina, pe care însă îl urau din pricina prezicerilor lui funeste privind senectutea, care trebuia eliminată fizic. Dar cu care Ţuţea era perfect de acord, chiar propunînd ca-nceputul respectivei operaţii să se facă... pornindu-se de la el! Şi rîdea în hohote gîndindu-se la ceea ce stîrnise ideea lui în rîndurile seniorilor politicieni...

Marcel Petrisor

NE-A PĂRĂSIT MINUNATA NOASTRĂ COLEGĂ

GABRIELA MADAN

Pe 2 iunie 2019, după o lungă și senină luptă cu boala necruțătoare, inima mare a scumpei noastre prietene și colege Gabriela Madan a încetat să mai bată. Fără ea, povestea Christianei nu va fi niciodată întreagă. Ne rugăm pentru sufletul ei ales și suntem cu toată inima alături de familia îndurerată. În amintirea noastră va rămâne mereu vie și va fi mereu prezentă, de câte ori ne vom afla laolaltă. (R.C.)

DUMNEZEU S-O ODIHNEASCĂ.