SLAVĂ LUI DUMNEZEU PENTRU TOATE!

De astăzi, 6 martie, domnul doctor PAVEL CHIRILĂ se află din nou acasă, la Voluntari. Să-i dorim, din toată inima, sănătate și pace alături de toți cei dragi!

Ar fi de dorit să nu se colporteze știri alarmiste despre d-l dr. Pavel Chirilă și să nu se dea apă la moara unei anumite indiscreții mediatice. Starea sa s-a ameliorat, dar recuperarea va fi de durată. Numai cu rugăciunea îi puteți face cu adevărat bine (un bine pe care, fără îndoială, i-l dorește toată lumea, dincolo de orice divergențe de traseu). Dumnezeu să-l ocrotească și să-i lumineze pe toți cei care sînt cu toată inima alături de el! (R. C.)

Doamne Iisuse Hristoase, adevăratul Dumnezeul nostru, primește smerita noastră rugăciune pentru iertarea păcatelor robului Tău Pavel și, ca un îndurător, cu dreapta Ta cea atotputernică, stinge-i focul care l-a cuprins, încetează-i boala și, cu milostivirea Ta, ridică-l din starea slăbiciunii și a durerii, pentru slava numelui Tău. Că Tu ești doctorul sufletelor și trupurilor noastre și Ție slavă Îți înălțăm: Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne Iisuse Hristoase, adevăratul Dumnezeul nostru, primește smerita noastră rugăciune pentru iertarea păcatelor robului Tău Pavel și, ca un îndurător, cu dreapta Ta cea atotputernică, stinge-i focul care l-a cuprins, încetează-i boala și, cu milostivirea Ta, ridică-l din starea slăbiciunii și a durerii, pentru slava numelui Tău. Că Tu ești doctorul sufletelor și trupurilor noastre și Ție slavă Îți înălțăm: Tatălui, Fiului și Sfîntului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Cu mila lui Dumnezeu și la rugăciunile tuturor, domnul doctor e conștient, comunică, își mișcă membrele. Are nevoie de odihnă și de rugăciune. Să-i dorim recuperare cît mai grabnică și mai deplină! Domnul cu el și cu familia care-l veghează! (R. C.)

Mai mult decît ură, ironie ieftină sau chiar antireligiozitate, deloc ascunsă, majoritatea celor care au însoţit aşa zicînd critic sfinţirea altarului Catedralei Naţionale au produs proba neputinţei.

Înainte de toate, este neputinţa de a vedea lucrurile în perspectiva lor istorică. Nu este suficient să invoci Evul Mediu pentru a avea impresia că ştii cum te poziţionezi în timp. Dimpotrivă. Pentru a nu ştiu cîta oară, trimiterile la epoca premodernă oferă spectacolul unei grave inculturi, a prostiei agresive şi a superiorităţii false. Or, vederea istorică ne-ar spune mai mult despre ce s-a petrecut acum cîteva zile pe Dealul Arsenalului. Pe scurt: s-a încheiat un secol şi, evident, a început un altul. O dinamică istorică, la propriu.

Apoi, este neputinţa respectării unui proiect comunitar. În afara resurselor publice, Catedrala Naţională este zidirea de suflet a milioane de oameni din parohiile româneşti din ţară şi diaspora, şi nu de azi pe mîine, ci de un deceniu. Faptul că angajamentul acesta consecvent a depăşit faza intenţiei şi a devenit realitate, ar trebui salutat, nu caricaturizat. Ca şi în cazul celor trei milioane de semnături pentru precizarea definiţiei familiei, să vedem partea plină, ieşirea din letargia şi dezinteresul care macină democraţia.

Nu în ultimul rînd, ne confruntăm cu neputinţa bucuriei. În pragul Centenarului, pe 25 noiembrie s-a împlinit o dorinţă şi a fost onorată o obligaţie. Dorinţa unui leagăn liturgic-memorial pentru cei care, de-a lungul secolelor, au murit pentru idealul naţional, a fost exprimată imediat după Războiul de Independenţă, reluată după Primul Război Mondial şi după căderea comunismului. S-a mai spus: Biserica majoritară oferă exemplul că putem duce la capăt obligaţii abandonate, dar nu în întregime uitate. În fine, această neputinţă reprezintă una dintre cele mai evidente şi mai rezistente consecinţe ale comunismului. Trei decenii de la căderea lui, încă îi mai inhalăm aerul toxic, coada cometei totalitare fiind la fel de lungă precum dictatura însăşi.

Evident, oricărei neputinţe îi corespunde o terapie, o şansă de îndreptare. În duhul încreştinării acestor părţi de lume de către Sfîntul Apostol Andrei, Biserica lui Hristos mizează în continuare pe convertirea inimii şi pe forţa de înnoire a credinţei, care nu se reduce, cum ştim, la ziduri.

Radu PREDA

Editura Christiana şi Librăria Sophia vă invită
marţi, 30 octombrie 2018, ora 18.00
la prezentarea volumului
"Stalingrad. O poveste românească spusă de veteranul Nică Paiu", de Sorin Berilă.

Alături de autor vor fi:
Marcel Petrişor
Răzvan Codrescu

Stăm din ce în ce mai puțin față în față cu propria noastră istorie, îi ignorăm lecțiile (mai vechi sau mai noi) și o măsurăm adesea cu grilele ideologice ale unei istoriografii clientelare.
Cartea de față vine în răspărul acestei nărăviri. Ea ne provoacă la reconsiderarea unui episod major, dar controversat al istoriei noastre recente – bătălia de la Stalingrad, moment-cheie al celui de-Al Doilea Război Mondial –, pornind de la mărturia unui om ce s-a iden­tificat cu ea în viul vieții lui: veteranul de război Nică Paiu, astăzi nonagenar, trăitor simplu și autentic al vre­murilor, cu fervoarea unui crez național în lipsa că­ruia noi tindem astăzi să pierdem atît sensul experienței per­sonale, cît și pe cel al destinului comunitar.
Meritul d-lui Sorin Berilă este că, pornind de la această mărturie emoționantă, care dă întregului de­mers coloana vertebrală a vieții, reface, pe baza unei do­­cumentații substanțiale (pe care „Bibliografia selecti­vă” de la sfîrșitul cărții o acoperă numai în liniile ei mari), contextul unei întregi perioade de răscruce a is­to­riei noastre contemporane, ale cărei consecințe le re­simțim pînă azi și din care ar fi vremea să tragem, pînă la capăt, cuvenitele învățături.
Paginile cărții – care știe să-și cenzureze lungi­mile, fără a pierde nici din densitate, nici din coerență – cuceresc prin această bună întîlnire între autentic și documentar. Pe de altă parte, orice profesionist al isto­riei îl poate invidia pe autor pentru puterea de sinteză, imparțialitatea și limpezimea discursului, însuflețit fără emfază de încredințarea că istoria noastră rămîne un pariu în perpetuă devenire. Adresîndu-se cu precădere generațiilor tinere, se pricepe să le transmită mesajul e­sențial că am fost mai mult decît ne-am obișnuit să cre­dem și că numai de noi depinde să fim mai mult decît am fost. Numai evaluînd corect trecutul și asumîndu-l în lamura lui, prezentul poate pune – și trebuie să pună – bun temei viito­ru­lui.
Nu se putea ofertă editorială mai potrivită în a­cest An Centenar al României Mari, care s-ar cădea să fie, înainte de toate, prilej mobilizator al regăsirii noas­tre de sine și al reintrării noastre responsabile pe adevă­ra­ta „linie a neamuului”, de la care s-au străduit să ne abată lungile decenii de stîngism devastator.
Îmi place să cred, deci, că mărturia veteranului Nică Pa­­iu și demersul auctorial al d-lui Sorin Berilă își vor împlini menirea de a contribui nu doar la lămurirea punctuală a unor aspecte de istorie politică sau militară, ci la recîștigarea încrederii noastre în noi înșine, ca po­por creștin și european, capabil să reînvie chiar și din pro­pria cenușă.
Așa să ne ajute Dumnezeu.

Răzvan CODRESCU

Domnule Tismăneanu,

Domnule Oișteanu,

Am citit cuvîntul Dumneavoastră de dispreț și batjocuri față de poporul român. Nu le reproduc ca să nu maculez hîrtia. Îmi dau seama cît de triști și de neîmpliniți sînteți în această țară, unde Biserica „nici porțile iadului nu o vor dărîma”, unde ați avut răbdare 30 ani să se întîmple ceea ce sperați Dumneavoastră și strămoșii Dumneavoastră încă de acum 70 ani. Ca să vă fac să vă simțiți încă și mai bine lîngă Lenin și Marx, vă reproduc un text din trista lor existență: „Cine nu e cu noi, e împotriva noastră” (Lenin). Dar Apostolul Pavel, care înțeleg că nu prea vă este simpatic, spune așa: „Dacă Domnul e cu noi, nimeni nu ne poate fi împotrivă”.

După ce am alcătuit mai demult Acatistele Sfinților Arhangheli Rafail și Gavriil (postate și pe acest blog: vezi aici și aici), rămăsesem dator să alcătuiesc și Acatistul românesc al Sfîntului Arhanghel Mihail, Arhistrategul legiunilor cerești. Cu ajutorul lui Dumnezeu, l-am isprăvit astăzi, 12 septembrie 2018, și îl postez și pe el aici, urmînd să-l introduc și în următoarea ediție a cărții mele O introducere în creștinism (în a cărei primă ediție se regăsesc celelalte două). Nu exclud posibilitatea de a scoate toate cele trei Acatiste într-un volum separat, însoțite de un amplu studiu introductiv despre Sfinții Îngeri (dezvoltînd subcapitolul „Creația nevăzută” din O introducere în creștinism). Dacă Acatistul Sfîntului Arhanghel Rafail este numai în proză, iar Acatistul Sfîntului Arhanghel Gavriil parte în proză, parte în versuri, Acatistul Sfîntului Arhanghel Mihail este integral în versuri (și mai amplu decît cele anterioare). Le cer din capul locului iertare celor care îl vor găsi prea lung sau mai puțin desăvîrșit decît s-ar fi așteptat. Sîntem fiecare dintre noi ceea ce sîntem și putem atît cît putem...

(R.C.)

ACATISTUL SFÎNTULUI ARHANGHEL MIHAIL

(6 septembrie: Pomenirea minunii Sfîntului Arhanghel Mihail
săvîrșite în Colose;

8 noiembrie: Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil

și al tuturor Puterilor Cerești celor fără de trup)

După obișnuitul început, se zice:

Condacul 1

Mihaile, Voievodul netrupeștilor oștiri,

veșnicind în strălumina sîntreimicei iubiri,

spadei tale-nflăcărate îi aducem închinare,

căci pe lume nu e pildă mai înaltă și mai mare,

iar de-am fi cu toții vrednici pe măsura ta, putere

n-ar ajunge-n lume răul nici să aibă, nici să spere,

ci ar fi o pace sfîntă, ca în cer și pe pămînt,

și o pură bucurie a făpturilor că sînt.

De aceea glasul nostru se înalță către tine:

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

Icosul 1

Înainte să zidească ce e trup și ce se vede,

ca pe toate să le poată unor paznici buni încrede,

făcu Domnu-n cer oștire, numai duh și rîvnă vie,

rînduită-n multe cete, slujitoare pe vecie,

și-ntre ele Voievozii căpătară cinste mare,

văzînd față către față negrăita Lui splendoare,

iară ție, Mihaile, ce ești fruntea lor mereu,

ți-a dat nume care-nseamnă: „Cine e ca Dumnezeu?”.

Noi te ținem pentru-aceasta în cucernică cinstire

și-ți strigăm smeriți în limba ce ni-i dată după fire:

Bucură-te, Sfînt Arhanghel peste oastea slavei pus,

Bucură-te, păstrătorul rînduielilor de sus,

Bucură-te, ce din șapte voievozi întîiul ești,

Bucură-te că porți spada biruințelor cerești,

Bucură-te că-ți urmează în văzduh atîtea cete,

Bucură-te că nu-i slavă să n-o guști pe îndelete,

Bucură-te că prin nume ești înaltă mărturie,

Bucură-te că dreptății i te afli temelie,

Bucură-te că prin tine vestea-mpărăției vine,

Bucură-te, Mihaile, paznic al luminii line!

Doctorul Pavel Chirilă reacționează la informația că mai multe persoane, între care avocata Ana Săcrieru și Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, ÎPS Ciprian, au fost reclamați la CNCD de către Asociația pro-homosexualitate Accept și încă o persoană.

În acest sens, doctorul Chirilă a remis o scrisoare deschisă în care afirmă că rațiunea acestui demers liberticid este apropierea iminentă a Referendumului pentru Familie.

Iată textul scrisorii deschise trimise pe adresa redacției ActiveNews:

Recent, am aflat că CNCD (Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării) va judeca un grup de cetățeni români ce încercau să respecte Constituția României, Art. 29, care spune că părinții sînt răspunzători de educația copiilor lor.
În fapt, s-a petrecut așa: două ființe umane numite – unul (una)  transgender și alta (altul) homosexual – au dat în judecată alte cinci ființe umane netransgenderi și nehomosexuali. Pe aceștia din urmă nu putem să-i definim, pentru că nu se găsește un nume pentru ei. Știm doar ce nu sînt, dar în mod sigur sînt ființe umane normale.