Un studiu (citat și de Știrile TV) realizat de Transnational Institute pentru Comisia Europeană arată că 30% din terenul arabil al României aparține unor cetățeni străini din state ale Uniunii Europene, iar 10% unor persoane – fizice sau juridice – din alte state. Străinii dețin, așadar, aproximativ 40% din suprafața arabilă a țării! Conform unui raport realizat pentru Comisia europeană de agricultură, 5,3 milioane de hectare de teren arabil sînt exploatate de neromâni.

Mai mult decît atît, datele Eurostat arată că România este țara cu cel mai ieftin teren arabil din spațiul intracomunitar. Olanda a avut în anul 2016 cel mai ridicat preț din Uniunea Europeană la achiziționarea unui hectar de teren arabil, 63.000 euro, pe cînd România se află la celălalt pol, cu o medie de... 1958 euro pe hectar! Nu numai că ne vindem la greu, dar ne vindem ieftin, ca niște curve expirate.

Potrivit studiului comandat de Comisia Europeană, firmele care au suprafețe uriașe de teren reprezintă o amenințare în creștere atît pentru agricultura familială, cît și pentru economia locală în ansamblul ei.

De altfel, chiar unii deputați și europarlamentari români au tras un semnal de alarmă asupra faptului că dreptul de proprietate asupra terenurilor agricole nu este reglementat mai strict. Deputatul Daniel Gheorghe avertizează că vînzarea masivă a terenurilor către cetățeni străini se transformă treptat într-o amenințare la adresa securității alimentare (și nu numai) a României, iar europarlamentarul PNL Daniel Buda spune că românii vor ajunge în curînd „căpșunari la ei acasă”, dacă nu se intervine legislativ. Dar cine să intervină cîtă vreme România este condusă de către „penali”, adică chiar de către cei care au fost, de la Iliescu la Dragnea, complicii pe bani grei ai acestor masive înstrăinări de pămînt, fără precedent pe măsură în istoria Europei?!

O CULME A CENZURII INCHIZITORIALE

Aflu, stupefiat, că un prieten virtual, Gabriel Bintia, a fost deunăzi blocat de Facebook pentru că a postat pe pagina sa – țineți-vă bine: nu recent, ci în... 2012!!! – prefața unei cărți celebre. Incidentul mi-a adus aminte de suspiciunile analfabete ale cenzorilor staliniști din anii „obsedantului deceniu”, ca de pildă atunci cînd cenzura proletcultistă a intrat în panică la propunerea de editare în românește a ciclului de lieduri Frumoasa morăriţă (Schubert, 1822), pe motiv că unul dintre ele se intitulează In grün will ich mich kleiden („Aş vrea să mă înveşmîntez în verde“), ceea ce ar fi constituit... „propagandă legionară”! La un moment dat, după o seamă de explicații, un politruc mai maleabil a venit chiar cu soluția „politică”: „Schimbă culoarea, tovarăşe, ce dracu’, şi am rezolvat toată chestia!“. Pînă la urmă Frumoasa morăriţă avea să apară, după o lungă întîrziere, fără revizuirea „politică“ respectivă, dar cu o amplă postfaţă explicativă, ca nu cumva să se smintească de la „standardele comunității” (cum numește astăzi Facebook-ul dogmele ideologice ale „corectitudinii politice”) ingenua „clasă muncitoare“! Credeați că vremurile acelea sînt demult și definitiv apuse? Ei bine, iată că nu!

Opt profesori universitari, între care Profesor Doctor Pavel Chirilă sau Preot Profesor Constantin Necula, au semnat o scrisoare deschisă prin care denunță prevederile referitoare la definiția genului din Convenția de la Istanbul, document pe care România l-a ratificat fără nici o dezbatere publică.

În scrisoarea trimisă redacției ActiveNews.ro, semnatarii arată că atît antropologia, cît și învățătura creștină sînt clare pe acest subiect: există doar două genuri, BĂRBAT și FEMEIE.

Cei opt semnatari arată că s-ar bucura foarte mult dacă poporul român și Biserica Ortodoxă ar reacționa pașnic (cum a făcut recent Biserica Ortodoxă din Bulgaria) și ar cere forurilor legiuitoare să îndepărteze „atacul și agresiunea la versetele Creației” din legislația românească.

Reproducem aici textul scrisorii deschise.

Editura Christiana împărtășește cu familia îndoliată tristețea plecării dintre noi, în noaptea de 12 spre 13 februarie, a medicului și scriitorului PUIU STOICULESCU (n. 1925, Caracal).

La Editura Christiana i-au apărut următoarele cărți: Omul şi criteriile/ Man and criteria, ediţia a doua revă­zută, cu traducere în limba engleză de Carmen Paţac, 2012 (prima ediţie, numai cu textul în limba română, apăruse în 2007, la Editura Universalia din Bucureşti); Ăsta sînt eu. Istorii personale, 2013; Diogene pe creste și prin poieni, 2014; Post Diogene. Tot eu sînt ăsta!, 2015. Avea în pregătire un nou volum: Sobrietate șugubeață.

Dumnezeu să-l odihnească în  pace.

UN MESAJ CĂTRE SENATORI*

Legea vaccinării OBLIGATORII a trecut „cu bine” prin Senat. Votul este tipic pentru populația românească și pentru conducătorii pe care îi merită, nu pentru poporul român: 99 – pentru vaccinarea obligatorie, 0 – abțineri, 1 – împotrivă. Înțelegem din acest vot că populației din România îi place foarte mult ceva ce este obligatoriu. Votul acesta exprimă cel mai bine puterea anestezică a PARTIDULUI UNIC de altădată. Ana Pauker, Dej și Ceaușescu s-ar fi bucurat să prindă aceste vremuri. Într-o problemă atît de spinoasă și controversată în întreaga lume, pentru senatorii români nu există dileme, ci numai certitudini.

Totuși există o avertizare: luăm la întîmplare prospectul românesc și israelian al vaccinului IMOVAX (Autorizație ANM 45962012). În prospectul românesc sînt consemnate două reacții adverse ușoare (cum s-ar zice: „bun vaccinul”), iar în prospectul din Israel al aceluiași vaccin și al aceluiași fabricant sînt 14 reacții adverse posibile, dintre care două sînt foarte grave, putînd evolua spre deces (reacție anafilactică și șoc anafilactic). De ce? Pentru simplu motiv că Statul Israel își protejează poporul, iar senatorii români – NU. Cînd s-a lansat vaccinul Gardasil și Cervarix, Ministerul Sănătății a susținut cu tărie că nu există reacții adverse. Astăzi, după 10 ani, Tratatul de Imunologie al lui Yehuda Shoenfeld – marele imunolog de la Universitatea Tell Hashomer din Israel – arată că Centrele de Supraveghere Vaccinală au comunicat 21.301 reacții adverse dintre care 3310 reacții grave, incluzînd 69 decese.

Cînd falsul jurnalism

se însoțește cu atacul la persoană

și cu minciuna penală

În 23 august 2017 (zi specială numai pentru comuniști!), site-ul Brrlog (nume cu rezonanță de vizuină ori, într-o interpretare științifică, un compus din brrr/interjecție, care sugerează senzația de frig sau chiar de frică, și log(os)/ cuvînt, Brrlog fiind, deci, un nume interjecțional, din limbajul primar!) a scris un articol pe care îl prezintă ca „investigație” jurnalistică.

Desigur, din orice „investigație” poate rezulta laudă, critică, adevăr, minciună, atac la persoană, dorința de a construi sau de a distruge ceva ceva etc.

Puteți găsi ușor articolul, căci el se referă la prima clinică de recuperare oncologică din România, iar cît privește numele „jurnaliștilor”,  nu le redau, căci nu au o recunoaștere valorică.

Să facem împreună o analiză a textului!

Sînt semne extrem de îngrijorătoare că monstruoasei coaliții dintre fundamentalismul islamic și stînga europeană i se raliază însăși... Biserica Romano-Catolică. Dacă nu mai este în stare să însuflețească Occidentul, Biserica pare a se fi decis să contribuie măcar la moartea lui! Să fie marele „aggiornamento” al vremurilor de pe urmă? S-ar zice că pentru Europa secularizată CIUMA din afară e nimic pe lîngă CANCERUL dinăuntru... (R. C.)

Papa Francisc a cerut ca statele europene

să-i primească pe toți imigranții,

pe toți membrii familiilor lor,

și să le dea slujbe și cetățenie

Fostul ministru al Afacerilor Europene, Pierre Lellouche, actual deputat de Paris, semnează un editorial mușcător în Le Figaro. Iată textul:

«Fără îndoială, trebuie privit ca un semn al Providenței faptul că luni 21 august, ziua în care asasinul de la Barcelona a fost împușcat de poliția catalană, Papa Francisc, întrerupîndu-și vacanța estivală, a crezut de cuviință să lumineze lumea și Europa în legătură cu „integrarea imigranților”.

În timp ce familiie încă își plîngeau morții, întrebîndu-se cum de hispano-marocanii, despre care se spune că sînt perfect integrați, au putut masacra cu sînge rece zeci de civili nevinovați din țara care i-a primit – și în timp ce aceeași întrebare se pune în aceste zile peste tot pe unde au avut loc atentate de același fel, fără a mai vorbi despre Marsilia, unde este în continuare ascuns numele șoferului camionetei – Papa se face că aceste violențe nici n-ar exista.

Acest Papă argentinian vrea să dea lecții Europei: vrea vize umanitare pentru toți imigranții, refugiați politici sau nu, unificări ale familiilor extinse, privindu-i pe toți ascendenții și descendenții, „frații și surorile” tinerilor debarcați în Europa; el vrea acces liber la cetățenie și la slujbă, în respectul „culturii” fiecăruia. 

Mai mult, ne spune Sanctitatea Sa, în numele „principiului moralității persoanei umane, securitatea personală a imigranților trebuie să prevaleze în fața securității naționale”. 

Acest text este cu adevărat devastator. El depășește cu mult funcția autorului său, în ceea ce privește atribuțiile suverane ale Statelor, care sînt în primul rînd securitatea cetățenilor lor și controlul frontierelor. 

În numele dogmei sale – destul de surprinzătoare pînă la urmă pentru oricine cunoaște istoria Bisericii, dar fără îndoială menite să seducă publicul din lumea a treia (mai ales african), care constituie astăzi grosul batalioanelor de credincioși – Papa își arogă dreptul de a impune Europei un fel de ordine „morală” de deschidere totală și fără condiții a frontierelor sale și a cetățeniilor pentru oricine dorește să se instaleze pe continent. Și aceasta indiferent de consecințele sociale, economice și de securitate ale unei imigrații în masă necontrolate.

"ORTODOXIA CA STIL DE VIAŢĂ"

Dr. Pavel Chirilă cu Ierom. Teofan Munteanu, în Sfîntul Munte Athos

VIAȚA MONAHULUI ORTODOX.

CALEA DESĂVÎRȘIRII CREȘTINE

Numele „creștin”, hristianos în limba greacă, dă mărturie despre omul căruia Hristos îi este pildă și chip de viețuire, într-atît încît Apostolul Pavel, marele convertit creștin, va ajunge să spună: M-am răstignit împreună cu Hristos; şi nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine (Galateni 2, 20).

Creștinismul îl angajează pe om într-un stil de viață diriguit de anumite valori (porunci-virtuți evanghelice), de anumite precepte, care nu se rezumă la o simplă etică, la o conduită morală. Moralismul este golit de miezul duhovnicesc viu, pe care spiritualitatea răsăriteană, ortodoxă, l-a păstrat neschimbat, după predania Părinților: chemarea omului către îndumnezeire și putința pregustării vieții dumnezeiești încă de pe pămînt. A fi moral este, așadar, prea puțin pentru un creștin. Dumnezeu îi „poruncește” omului să fie desăvîrșit, să fie sfînt, asemenea Lui, să fie dumnezeu după har.