Cu o prefaţă de Răzvan Codrescu şi o postfaţă de Lucian D. Popescu

Ediţia a II-a, îngrijită de Răzvan Codrescu

Editura Christiana, Bucureşti, 2011

În literatura mărturisitoare a închisorilor comuniste din România, scriitorul Marcel Petrişor (n. 1930), fost de­ţinut politic timp de 13 ani (1952-1955; 1956-1964), repre­zintă un reper, dar ediţia princeps a memoriilor sale, apă­rută în trei volume succesive între 1991 şi 1997, este demult epuizată. Editura Christiana şi-a asumat îngrijirea acestei a doua ediţii, revăzute şi sub­stanţial adăugite de autor, de data aceasta într-un singur volum masiv, cu informaţii bi­bliografice la zi şi cu date bio­grafice inedite (atît în prefaţa semnată de Răzvan Codrescu, îngrijitorul ediţiei, cît şi în postfaţa semnată de Lucian D. Popescu, monograful Părintelui Calciu – cel mai apropiat camarad de crez şi de suferinţă al autorului, dar şi unul dintre personajele principale ale cărţii). Ne aflăm în faţa uneia dintre acele mărturii pe care nici o savantă „carte neagră a comunismului" nu le poate substitui esenţial, căci, după vorba lui Léon Bloy, „a suferi trece, dar a fi suferit nu trece niciodată".

Volum legat/broşat, 598 pagini, format 16,5x23.5

Cu o prefaţă de Pr. Gheorghe Calciu

Ediţia a IV-a, îngrijită de Răzvan Codrescu

Editura Christiana, Bucureşti, 2011

Aşa cum despre scriitorii realişti ruşi din secolul XIX s-a putut spune că se trag toţi din Mantaua lui Gogol, tot aşa despre memorialiştii români ai temniţelor comuniste din secolul XX s-ar putea spune că se trag toţi din Piteştiul lui Dumitru Bacu (1923-1997), carte apărută în Spania în 1963, pe când în România închisorile politice încă nu fuseseră lichidate, iar la Aiud era în toi ultima fază a „reeducării”. Oricât de mult s-a scris ulterior sau se va mai scrie de aici înainte despre „fenomenul Piteşti”, ea îşi păstrează prestanţa unică şi forţa mărturisitoare. Această a IV-a ediţie este de fapt prima ediţie integrală şi profesională care apare în România, oferind – pe lângă prefaţa părintelui Calciu la ediţia a II-a – şi o bibliografie la zi a mărturiilor şi studiilor despre cumplitul experiment concentraţionar din Piteştiul anilor 1949-1951.

Editura Christiana, Bucureşti, 2010

Aristocrat de sînge, dar şi de spirit, necuminţit (mborgali) luptător anticomunist, de cinci ori evadat din lagărele sovietice, dar şi scriitor de mare talent, în două rînduri nominalizat pentru Premiul Nobel, prinţul gruzin Ciabua Amiredjibi (n. 1921) este o legendă vie în ţara lui şi s-ar cădea să fie un reper de conştiinţă – dacă nu pentru întreaga Europă creştină (încă nevindecată de ispitele aventurilor stîngiste), în orice caz pentru greu încercata lume răsăriteană. Romanul de faţă (a treia carte care i s-a tradus în româneşte, după Data Tutashia şi Spovedania taurului), datînd din 1994, este croit din uriaşa experienţă de viaţă a autorului şi pune în faţa generaţiilor mai noi, spre lămurire şi veghe responsabilă, fresca unei epoci care a promis instaurarea paradisului pe pămînt şi nu a reuşit decît să aproximeze infernul. Pînă la urmă în spatele creatorului stă mărturisitorul şi pariul estetic păleşte în faţa pariului existenţial…

Volum broşat, 446 pagini, format 13x20

Autori: Prof. Dr. Ilie Bădescu, Lector dr. Andreea Băndoiu, Prof. Dr. Pavel Chirilă

Colecţia: "Teologie aplicată"

Editura Christiana, Bucureşti, 2010

Biserica nu poate fi gândită, trăită sau cinstită fără martiri. Dar, în mod fatal, călăii lor sunt şi ei pomeniţi în actele martirice. Pentru prima şi pentru singura dată în istoria neamului omenesc, omul – omul creştin – se roagă pentru călăul lui, îi doreşte binele, salvarea, mântuirea, nu este supărat pe el. Prigonitorii n-au înţeles că cine se luptă cu martirii se luptă cu Dumnezeu.

Secolul XX a rodit poate chiar mai mulţi martiri decât primele trei secole ale erei creştine, iar datoria noastră este să-i identificăm şi să-i cinstim cum se cuvine, să urmăm noi înşine pilda lor mărturisitoare.
Scopul cercetării martirologice nu este de a-i incrimina şi chiar pedepsi (dacă mai sunt în viaţă, ca torţionarii temniţelor comuniste de mai ieri) pe feluriţii prigonitori (demnitari, judecători, paznici, călăi etc.), ci de a înlesni posterităţii dreapta cunoaştere şi cinstire a jertfelor pentru Hristos şi pentru Biserica Sa, întărind legătura dintre Biserica luptătoare şi Biserica triumfătoare, dintre “neamul creştinesc” şi Dumnezeul cel viu, “Care Se preamăreşte în sfinţii Săi”.

Volum broşat, 205 pagini, format 13x20

Juristul şi teologul Lucian D. Popescu (n. 1967), unul dintre ucenicii cei mai apropiaţi ai părintelui Gheorghe Calciu (1925-2006), nu-şi propune în cartea de faţă o analiză exhaustivă a omileticii ilustrului său părinte duhovnicesc... Autorul se referă cu precădere la predicile adresate tinerilor, de la cele Şapte cuvinte către tineri din 1978 (care i-au adus 5 ani de închisoare şi exilul) pînă la ultima cuvîntare publică, ţinută la Cluj în toamna lui 2006, la solicitarea filialei locale a A.S.C.O.R., şi avînd ca temă rugăciunea. Acest cuvînt testamentar a fost înregistrat şi apoi transcris de pe bandă chiar de către autorul cărţii (care-l şi reproduce în Addenda, cu prezentarea întregului context).Tinerii noştri teologi ortodocşi au încă enorm de învăţat din jertfelnicul „război întru Cuvînt”, al celui în care în care N. Steinhardt – monahul Nicolae de la Rohia – vedea întruchipată adevărata soluţie de supravieţuire a creştinismului răsăritean peste toate încercările veacului.

 

Volum broşat, 158 pagini, format 13x20 

Profesorul Constantin I. Stan, excelent cunoscător al literaturii de detenţie (pe care se întemeiază cu precădere), dar şi al documentelor de arhivă (atâtea câte sunt accesibile deocamdată cercetătorilor), pune acum la îndemâna publicului larg o sinteză istorică de ansamblu despre originile şi avatarurile cumplitului experiment penitenciar numit „reeducare”, al cărui trist apogeu l-a constituit „fenomenul Piteşti” (1949-1951, încheiat cu faimosul „proces al torţionarilor”, în urma căruia Eugen Ţurcanu şi principalii săi colaboratori imediaţi au fost executaţi în 1954), dar care s-a prelungit, într-o formă sau alta, până la lichidarea temniţelor politice din România (1964).

 

Volum broşat, 302 pagini, format 13x20 

Năzuiesc ca folosul acestor poeme – chiar limitat de puţina mea vrednicie – să fie deopotrivă estetic şi duhovnicesc, sensibilizîndu‑l o dată mai mult pe cititorul de azi faţă de marea zestre de spiritualitate ascetică şi mărturisitoare a Răsăritului ortodox şi de fascinanta lume/umanitate a Evului Mediu creştin. Dar şi faţă de actualitatea eternă a problematicii duhovniceşti, pe hotarul inefabil dintre filocalie şi calofilie, acolo unde cuvintele (încă) se mai cer după Cuvînt. (Autorul)

Autor: Maria-Rodica Trosca

Cu o postfaţă editorială de Răzvan Codrescu

Editura Christiana, Bucureşti, 2010

Colecţia: "Poezia Închisorilor Comuniste" 

 

Poezia temniţelor comuniste trebuie cunoscută, întrucât ea a curs firesc din istoria noastră şi din suferinţa acestui neam. Şi este cu atât mai frumoasă cu cât se scaldă într-un paradox: bogăţia sufletească crescută la umbra mizeriei, a torturii, a Răului în deplinătatea lui. Victima acoperindu-şi / salvându-şi sufletul cu haina trupului lăsat în voia torturii călăului. (Autoarea)

Despre poezia închisorilor comuniste s-a scris cu zgârcenie şi rareori dintr-o coerentă perspectivă creştină... Rămâne de sperat că vocea doamnei Maria-Rodica Trosca nu va fi doar încă „un strigăt în pustiu”, ci că inimoasa sa pledoarie va aduce un plus de interes şi sensibilizare a generaţiilor mai noi faţă de zestrea de mucenicie creatoare a unui trecut recent căruia i-am rămas până astăzi în cele mai multe privinţe datori. (Răzvan Codrescu)

 

Volum broşat, 150 pagini, format 13x20