Preot Radu PREDA - Sufletul lui blând... PDF Imprimare Email

Nu am putut intra ieri la TVR într-o emisiune de evocare a celui care ne rămâne învățător, chiar dacă sufletește suntem toți prietenii lui prăbușiți, năuciți. În insomnia nopții acesteia, revin la figura unui om ieșit, la propriu, din tipare, din categoriile cu care lucrăm, frecvent abuzive și în orice caz aproximative. Să pui ștampile, ca la Poștă, este cel mai simplu. Or, Adolf al nostru, de bucuria prezenței căruia am să fiu lipsit până la sfârșitul propriei mele vieți pământești, a fost, cred, reprezentantul generației de legătură dintre trecut și actualitate. Am mai afirmat: nu a fost extremist. Nu a avut încredere și nu a girat nici o așazisă „renaștere” a dreptei românești pe model interbelic. Pentru că, livresc și prin mărturii ale supraviețuitorilor, o știa atât de bine, ca nimeni altul. Fără  exagerare. Onestitatea lui, lipsa de patimă și de interes partizan, curiozitatea și precizia cu care s-a apropiat de bomba istoriografiei trecutului recent al României, calmul cu care a studiat firele, a înțeles legăturile și, dezamorsând, a pledat pentru o cunoaștere senină a unui capitol complex și dramatic, toate acestea mi-au impus deja de acum aproape trei decenii. Evident, în superficialitatea anilor de atunci și de acum, preocuparea lui a trezit reacții animalice – pentru că nu le pot numi intelectuale –, făcându-l, la o vârstă tânără, să intre cumva într-o opoziție care a durat până acum câteva zile. Până la mormânt. Sunt dator, ca prieten, să depun mărturie: un suflet blând ca al lui, care nu scotea din cărți argumente pentru prelungirea urii în prezent, rar am mai întâlnit.

Citeşte mai mult...
 
Prohodirea robului lui Dumnezeu, Adolf Marian (Răzvan Codrescu) PDF Imprimare Email

Panegiric alcătuit de pr. Vasile Gordon (sursa)

„Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul!...Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei!” (Apocalipsă 14, 13)


Peste puține minute se va săvârși slujba înmormântării bunului creștin, Adolf Marian Vasile, (video Lumea Credinței) cunoscut îndeobște cu numele de scriitor, Răzvan Codrescu.

Fiind în Ardeal, acum, așadar în imposibilitate de a participa la slujbă, transmit pe această cale câteva simțăminte, în puține cuvinte, dar din toată inima. Slujitorii și enoriașii Bisericii Sf. Ilie-Gorgani îi vor purta o vie recunoștință, pentru atașamentul lui sincer și prietenesc față de comunitatea noastră parohială, arătat mai ales față de foștii deținuți politici și familiile acestora. A fost prezent la multe dintre parastasele săvârșite pentru cei care au sfârșit în închisorile comuniste, ori au trecut în veșnicie după aceea.

Citeşte mai mult...
 
Înmormântarea scriitorului Răzvan Codrescu PDF Imprimare Email

Slujba înmormântării scriitorului Răzvan Codrescu - by Lumea Credinței

{[youtube]}UTy6fVXVe10{[/youtube]}

 
Prietenul Adolf Marian Vasile şi scriitorul Răzvan Codrescu PDF Imprimare Email


Cuvânt alcătuit de Lucian D. Popescu


Sînt oameni dificil de înţeles pînă la capăt. Dar, pe linia felului în care părintele Stăniloae explica relaţia ortodocşilor cu Dumnezeu în sensul că ei nu caută să Îl înţeleagă pe Dumnezeu, ci să Îl afle, tot astfel nu este esenţial, nici măcar pentru prietenul apropiat, să îl înţeleagă definitiv pe omul de lîngă el, ci să-l aşeze întru iubirea sa, cale nesmintită a cunoaşterii personale.

În ceea ce-l priveşte pe prietenul nostru Adolf, nedumeririle pot apărea chiar de la acest prenume – în realitate un pur accident onomastic lipsit de orice însemnătate. Celelalte nedumeriri, alimentate pe drept sau pe nedrept de diferite detalii existenţiale ori de eventuale plasări într-un cotidian prea recent pentru a fi just evaluat, sînt mărunţişuri palide, bîrfe literare ce trebuie alungate drept tentaţii ale unui adevăr incomplet care, prin omisiune, nu este decît minciună. Şi, oricum, cei care se vor fi putut sminti din cauza unor astfel de detalii, aveau toate datele să rateze principalul.

Or, principalul a fost la el rostirea unor adevăruri teologice şi istorice obliterate major fie de pronunţata decădere post-adamică a indivizilor, fie prin degradarea ideologică de-a stînga a lumii recente. Forma în care a vehiculat el, cel căruia i-a plăcut să se învăluie în pseudonimul Răzvan Codrescu, acele adevăruri, a fost întotdeauna excelentă. În special poezia scrisă – şi trebuie subliniat că aici scrisă vrea să însemne publicată pe hîrtie – este de o frumuseţe cu totul extraordinară: Răzvan Codrescu este în mod cert cel mai mare poet creştin – şi nu numai – din perioada postcomunismului românesc, chiar dacă ciudatul canon al premiilor de poezie şi decăzutul gust public general nu pot să perceapă această realitate.

Citeşte mai mult...
 
Teodor Baconschi la adormirea scriitorului Răzvan Codrescu PDF Imprimare Email

(13.09.2021)

Am primit cu multă întristare vestea că poetul, eseistul, traducătorul, editorul și mai cu seamă omul de impecabil caracter Răzvan Codrescu s-a stins.

A fost un rar întâlnit mărturisitor creștin, o personalitate integră, care nu a cunoscut nici compromisul, nici dubla măsură. Un talent literar strălucit, un polemist savuros și mereu elegant, un îndrăgostit al României ideale, oricât de mult l-ar fi durut România reală.

Plecarea lui aduce o mare pierdere pentru familia sa, pentru prietenii care continuă să-l admire, iubitor, și pentru Biserica Ortodoxă, al cărei apologet înzestrat și neobosit a fost.

Dumnezeu să-l odihnească în ceata drepților!

 
S-a stins poetul cumpenei luminoase PDF Imprimare Email

alcătuit de pr. Necula Constantin

Nu știu alta să scriu decât că la Liturghia de Înălțarea Sfintei Cruci l-am zărit miridă în Potir. Domnul Hristos, care ridică păcatele lumii, aprinsese la viață în rubiniul Jertfei chipul său de om minunat. Și el, Răzvan Codrescu, știa și mărturisea că El, Hristos Domnul, este Învierea și Viața și Odihna.

 

Pentru cine a trăit în Sibiul ce împlinea peste 5 ani de democrație încă în căutarea modelului cultural, descoperea un chip aparte de jurnalist. Dintâi că scria cu nerv, un nerv cuminte comutat pe un patriotism atât de firesc încât a iritat – ani în șir – pe cei care chiar credeau, și mai cred, că patriotism înseamnă gâlceava, găștizarea pe scrupule infertile. Scria cu fibră culturală asumată.

Coerent și subtil, adânc și cuprinzător. Nu știai ce să admiri la cel care scrie. Eleganța limbii, linia de forță – dozată parcă de o mână nevăzută – ori incredibila incandescență la urâciunea din jur. Nu locuia în Sibiu și poate de aceea primele noastre întâlniri s-au petrecut pe drumul lung, de noapte înghețată, dinspre Sibiu spre Bucureștiul care-l înghițea îndată ce se cobora din tren. Eu măsuram noaptea drumului în cafele. El în preamultele țigări. Nederanjați de nimeni. Prindeam rostul poveștilor. Și nu au fost doar câteva drumuri.

Citeşte mai mult...
 
Răzvan Codrescu, înfățișat de Sorin Lavric PDF Imprimare Email

Razvan Codrescu:

 
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL
 
  Copyright © 2007-2011 Editura Christiana
Webdesign  ArtGround.ro
 
 
escort bayan