ÎNTRE SPITAL ȘI BISERICĂ - URMARE (II)

Există ierarhi masoni?

Nu ştiu. Am văzut tot felul de liste, dar nu sînt credibile, căci nu există o dovadă scrisă sau mărturii demne de crezare.

Am cunoscut însă un preot mason şi nu ştiu dacă episcopul lui ştie.

Nu aş vedea această problemă ca o confruntare socială între două forţe, în care unii atacă, iar alţii se apără. Dar ştiu că Biserica lui Hristos este victorioasă în veci şi nici porţile iadului nu o pot dărîma. Mai degrabă aş vrea să accentuez că un creştin care intră, printr‑un jurămînt, în orice organizaţie sau asociere cu fundament spiritual necreştin, sau puternic sincretist, îşi pătează haina Botezului şi intră într‑o zonă sufletească sfîşietoare, căci a fi creştin şi necreştin în acelaşi timp, închinîndu‑te la mai mulţi dumnezei, este imposibil.

Dacă un episcop mason hirotoneşte un preot, e validă preoţia aceluia?

Nu ştiu. E o problemă canonică; dificil de răspuns pentru mine. Probabil că este validă dacă preotul nu ştie adevărul.

M‑aş bucura să existe creştini buni care să facă misiune în mijlocul lor pentru a‑i ajuta să descopere Biserica lui Hristos ca singura cale de mîntuire.

Cîndva am scris un mic studiu pentru a face un diagnostic diferenţial între Biserică şi masonerie şi pentru a veni în ajutorul celor care vor să iasă din lojă. La scurt timp m‑a căutat un tînăr care mi‑a cerut mai multe exemplare. El a intrat în masonerie, a mai convins încă 20 de tineri să intre, ulterior a ieşit pentru că a realizat incompatibilitatea dintre cele două apartenenţe, a mai convins încă 7 să iasă, dar duhul lui nu avea linişte pînă nu îi convingea şi pe ceilalţi 13 să se lepede.

ÎNTRE SPITAL ȘI BISERICĂ (I)

Desigur, aţi fost botezat, ca toţi românii ortodocşi, la vîrstă foarte mică. Dar, de fapt, cînd şi cum aţi descoperit credinţa ortodoxă?

Munca la Spitalul de Urgenţă m‑a ajutat să descopăr limitele medicinei şi neputinţa doctorului. Am lucrat un timp la salonul cu tentativele de sinucidere, în 4 martie 1977 eram de gardă şi am văzut toate ororile cutremurului, tot în gărzile mele au fost două mari intoxicaţii colective (alcool metilic şi acid azotic) cu zeci de victime; toate acestea m‑au ajutat să‑mi pun întrebări la care nu se poate răspunde cu ajutorul raţiunii şi nici cu argumentele profesiunii medicale.

A fost un moment în care mi‑am pus întrebarea (tipică pentru intelectualii cîrcotaşi) care confesiune creştină este cea adevărată.

Vineri 17 februarie 2017, la ora 8 fără 20 dimineața, s-a stins din viață, în Germania (unde emigrase încă din 1984, lucrînd o vreme în cadrul Universității de la Freiburg), Lidia Stăniloae (căs. Ionescu), fiica în vîrstă de 83 de ani a marelui teolog Dumitru Stăniloae (1903-1993).

Născută la Sibiu, pe 8 octombrie 1933, a urmat – între 1951 şi 1955 – cursurile Facultăţii de Fizică (Secţia Fizică Atomică) a Universităţii din Bucureşti, unde a fost una dintre cele mai apreciate studente ale vestitului academician Horia Hulubei, terminînd cu o strălucită lucrare de diplomă despre teoria fisiunii nucleare (o noutate în România acelei vremi).

Cei eventual interesați, dar care nu au putut urmări la televizor (direct sau în reluare) emisiunea din 2 ianuarie la care am fost invitat de teologul Vasile Bănescu (Trinitas TV), pot viziona dialogul respectiv clicînd pe imaginea de mai jos. Punctul de pornire l-a reprezentat recenta mea carte O introducere în creștinism (Editura Christiana, București, 2016). (R. C.)

"Cartea Crăciunului",

culegere de texte îngrijită de Răzvan Codrescu,

Editura Lumea Credinței, București, 2016

CUPRINS

Prolog editorial

Crăciunul în tradiție
Sărbătorile de iarnă în tradiția populară
Crăciunul: tradiții și etimologii
Povestea Crăciunului
Personajele Crăciunului
Betleem – leagănul lui Dumnezeu
Bucuria Crăciunului la Betleem
Crăciunul în actualitate
Ce înțeles are pentru creștinul de azi Nașterea Domnului?
Interviu cu Moș Crăciun
Despre porc, rigoare, spovedanie și post
Crăciunul de supermarket
«Moșu’ și cu caltaboșu’». În căutarea Crăciunului pierdut
Cum să întîmpinăm Crăciunul
Două predici de Crăciun
Părintele Toma Chiricuță: Bucuria Crăciunului
Părintele Galeriu: Sensul înnoitor al Crăciunului
Addenda
Nașterea Domnului în Sfintele Evanghelii
Colinde și cîntece de Crăciun

În loc de epilog: Hristos se naște. Slăviți-L!

PROLOG EDITORIAL

Cartea de față îl introduce pe cititorul mediu contemporan în universul religios și cultural al marelui praznic creștinesc al Nașterii Domnului, cunoscut la noi mai ales sub numele de Crăciun. Textele antologate, apărute mai toate, de-a lungul anilor (2003-2015), în paginile revistei Lumea Credinței, sau în volume tipărite sub egida ei, poartă semnături diverse (Mariana Borloveanu, Răzvan Bucuroiu, Răzvan Codrescu, Cristian Tabără, Alexandru Țurlea, dar și doi predicatori de vrednică pomenire ai secolului 20: părintele Toma Chiricuță și părintele Constantin Galeriu) și lămuresc – cu unele repetiții inerente de la un text la altul, dar care am considerat că ajută la fixarea unor informații referențiale – originea, istoricul și semnificațiile sărbătorii, în contextul așa-numitelor „sărbători de iarnă” (populare sau bisericești) dintre Sfîntul Nicolae (6 decembrie) și Sfîntul Ioan (7 ianuarie), ce însoțesc înnoirea anului calendaristic, creștinește inseparabilă de Nașterea Mîntuitorului „de la Duhul Sfînt și din Maria Fecioara”, acum două milenii, în ieslea din Betleemul Iudeii, dar și an de an, în „ieslea” sufletelor noastre.

Materia a fost împărțită în trei secțiuni: „Crăciunul în tradiție”, „Crăciunul în actualitate” și „Două predici de Crăciun” (completate, în Addenda, de relatările evanghelice – Matei și Luca – despre Nașterea Domnului și de o selecție – inevitabil subiectivă – de colinde și cîntece de Crăciun). Textele au suferit mici modificări conjuncturale, iar notele de subsol, în marea lor majoritate, au fost redactate pentru volumul de față.

Nădăjduim ca demersul nostru editorial să înlesnească generațiilor mai noi o apropiere mai conștientă și mai vie de duhul Sărbătorii, dar și de zestrea Tradiției românești și universale, ca deplină să fie întîlnirea și bucuria noastră întru Hristos, Domnul Vieții și al Învierii.

Parohia "Sf. Cuv. Antonie cel Mare" din cartierul bucureştean Titan, str. Jean Steriadi nr. 19/A, sector 3, Bucureşti, are deosebita plăcere de a vă invita la o altă (nouă) seară duhovnicească, în toamna acestui acest an - 2016, care va avea loc în cadrul bisericii noastre...

Evenimentul va avea loc în ziua de luni - 14.11.2016, orele 18,00, în cadrul întâlnirii spiritual-apologetice cu tema: "Vaccinarea copiilor - pro sau contra?..." , avându-l ca invitat de onoare pe Domnul Dr. Pavel Chirilă - Fondatorul primului spital creştin din România postdecembristă - Spitalul "Christiana" din Bucureşti, totodată fondatorul Aşezâmântului, Mănăstirii şi Editurii "Christiana" din Bucureşti, Fondatorul şi Directorul Fundaţiei, Spitalului - Aşezamântului Hospice de îngrijiri paleative "Sfânta Irina" din oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, Fondatorul Clinicii Medical - Creştine şi Oncologice de îngrijiri paleative din cadrul Mănăstirii Nera, localitatea Nera, judeţul Caraş Severin şi Directorul Centrului Medical - Creştin "Naturalia" din municipiul Bucureşti.

Luni - 28.11.2016, orele 18,00, vom avea întâlnirea spiritual-apologetică şi educativ-duhovnicească cu tema:  "Despre marea familie a Bisericii şi marea familie a neamului în faţa provocărilor contemporane - realităţi, soluţii şi perspective", avându-l ca invitat special pe Părintele Prof. Dr. Mihail Milea - Preşedintele Fundaţiei "Sfântul Sava" din Buzău, Profesor la Seminarul Teologic Liceal "Chesarie Episcopul" şi Preot - Slujitor la Catedrala "Sfântul Sava" din municipiul Buzău.

După cum puteţi observa, seria întâlnirilor şi momentelor duhovniceşti organizate de Parohia noastră continuă şi în toamna acestui an - 2016, cu alţi invitaţi şi alte subiecte, mult folositoare nouă, tuturor participanţilor, care avem ocazia supunerii acestor teme spirituale, unei vii şi eficiente dezbateri, prin realizarea şi articularea unui dialog sincer, consistent şi pertinent...

Aşadar, vă aşteptăm pe toţi, cu multă bucurie, la aceste manifestări, organizate, din suflet şi cu mult suflet, căci prezenţa dumneavoastră ne conferă indiciul şi ne dă răspunsul că ceea ce organizăm este binevenit, mult folositor sau nu...

Acest mesaj poate fi transmis mai departe, spre a fi informate şi pentru a participa şi alte persoane interesate...Dumnezeu să ne ajute, în continuare, tuturor, în tot lucrul cel bun! Amin!...Cu aleasă preţuire şi deosebită consideraţie, în numele Comitetului Parohial Organizatoric, Stelian Gomboş.

Sursa: Biserica Sfântul Antonie Titan

Interviul de mai jos a apărut, la rubrica „Planete culturale” și cu titlul redacțional „Trăiesc, scriu, mă rog, îmi văd împăcat de ale mele”, în revista Formula AS, anul XXVI, nr. 1233 (36), 15-22 septembrie 2016, pp. 22-23 (realizator: Claudiu Târziu), însoțit de poezia „Filă de acatist” (dedicată Părintelui Galeriu, cred că prin 1999). Am marcat cu roșu cele cîteva pasaje care în revistă au fost omise din motive de spațiu. Nu am reprodus ilustrațiile de acolo. Am adaptat textul ortografiei curente a blogului meu. (R. C.)

C. T.: Sînteți unul dintre rarii poeți români care scriu, astăzi, poezie religioasă, un gen ce pare ușor depășit, deși audiența e destul de mare. „Antrenamentul” vi l-ați făcut, însă, cu minunate versuri de dragoste, cu mare trecere la cititori. Cum se naște patima asta pentru „potrivitul cuvintelor”? În cazul dvs., cum s-a întîmplat?

R. C.: Poezia a exercitat asupra mea o fascinație inanalizabilă, cam de cînd mă știu. Spun de cînd mă știu, și nu de cînd am început să pricep, pentru că fascinația era a sonurilor, iar nu a înțelesurilor. Îmi cîntau în urechi, ca să zic așa, împerecheri de cuvinte, care mă urmăreau ca un refren muzical și-mi produceau înfiorări aproape solemne...

Primul contact cu poezia propriu-zisă a fost în registrul folcloric: colindele, baladele populare... Ştiam multe pe dinafară, cu mult înainte de a învăţa să citesc...

Această carte se dedică memoriei tuturor acelora care au pierit sau pătimit, pentru patria lor, în închisorile politice ale celor cinci decenii de neîntreruptă dictatură din istoria României moderne. Fie ca din jertfele lor, ca şi din năzuinţele neîmplinite ale acestor decenii, noi, cei de azi, să ne extragem acea tărie morală fără de care nu se va putea reconstrui o Românie cu adevărat prosperă şi liberă!

(Dedicaţia autorului din 1987)

Corneliu Dida, Valea Nistrei (roman din ciclul Sud-Est Saga),

ediția a doua, cu un prolog editorial de Răzvan Codrescu,

Editura Christiana, București, 2016

Prolog editorial

S-a crezut mult la noi, înainte de 1989, în așa-numita „literatură de sertar”: cenzura ideologică a regimului comunist putea să împiedice apariția publică a unor opere neconvenabile tematic sau ideatic oficialităților, dar nu putea opri dinamica creației; în catacombele lor domestice, autori cunoscuți sau necunoscuți încă, întruchipînd o formă de rezistență care va răzbuna prezentul în posteritate, își urmau destinul creator, în așteptarea unor vremuri mai bune, cînd totul va putea ieși la iveală și se va putea aprecia adevărata măsură cultural-artistică și moral-spirituală a „geniului” nostru contemporan.